E luni, hai să zâmbim şi să nu ne mai plângem.

Razele de soare îşi croiesc drumul lin spre patul meu, deschid ochii şi mă simt invadată de lumină e ora şapte, parcă aş mai dormi un pic, dar gândul îmi zboară la căldura unei căni de cafea, aşa că mă ridic. Mă cert cu soră-mea că doar aşa-i în fiecare dimineaţă, iar pe frate-miu-l pup şi îi urez distracţie plăcută la grădiniţă. Mama pleacă să-l ducă la grădiniţă, tata-i plecat la muncă şi soră-mea are de făcut teste de evaluare naţională, aşa că-mi iau nişte prosoape şi merg să fac un duş. Apa e călduţă şi-mi oferă o senzaţie plăcută, pot să mă relaxez  şi am destul timp să mă trezesc de-a binelea. Una dintre pisici a rămas închisă cu mine în baie şi miorlăie că doar-doar o să-i deschid, ţip la ea că n-am cum să-i deschid până nu termin şi că mai bine şi-ar găsii ceva de făcut, aşa că se aşează ghem în ghiuvetă. Termin, dar când închid apa mă apucă dârdâitul, trag de un prosop şi mă îmbrac repede, ies din baie şi pisica-mi toare pe lângă picioare în semn de mulţumire. Fac un tur al casei să verific dacă totul e la locul lui, spăl câteva vase, aranjez jucăriile micuţului şi-mi strâng hainele din pat. Merg la bucătărie, dau drumul maşinii de cafea, îmi aleg o cană din colecţia mea (colecţionez tot felul de căni şi dimineaţa aleg una în funcţie de starea mea de spirit), îmi fac cafeau şi o completez cu mult lapte pentru a nu simţi cofeina prea tare. Puţine sunt viciile mele, dar cafeaua e cel mai mare dintre ele, problema nu e cofeina, nu de ea am nevoie, ci de ceva cald care să mă alimenteze, merge şi o cană de ceai sau lapte cald simplu, dar parcă mai călduros mă trezeşte o cană de cafea. Îmi iau cana şi mă duc în camera mea, îmi pornesc playlist-ul, în dimineaţa asta Birdy îmi oferă suport la scris. Îmi deschid vechiul laptop şi încep să scriu şi uite-mă aici. În căşti am ,,Birdy - Shelter", cana de cafea e încă aburindă lângă mine, iar degetele bat o tastatură pe care n-am mai folosit-o de mult timp. Până şi tastatura îmi dă o stare de nostalgie, până acum câteva luni nici nu ştiam să folosesc diacritice, iar acum strâmb din nas la felul în care bate. "Maybe I have said something that was wrong/ Can I make it better with the light turn on" - nu mă pot abţine să nu cânt. Revenind, această tastatură are trei taste lipsă şi arată ciudat, mă rog.. nu vreau să intru în starea aia de melancolie/nostalgie, totuşi cred că doar eu pot să intru în stare de melancolie când mă uit la o tastatură...
Orice aş face el rămâne acolo, am încercat să-l alung, să îl fac să dispară, dar el nu şi nu, vrea să rămână acolo. Da, da, zâmbetul meu tembel. Mama spune că trag ceva pe nas sau că e de la prea multă cofeină, sunt nişte scuze bune, poate e de la cofeină. (Vezi să nu)
Azi am doar ore de real la liceu, o să fie plictisitor şi complicat, capul meu nu-i făcut să gândească realist, el vrea să scoată pagini întregi despre nori...
Aseară nu aveam somn, am încercat să citesc un canon, dar degeaba, îmi zbura gândul şi mâncasem pe săturate la masa de seară şi era normal ca cel rău să-şi bage coada, totuşi am terminat de citit canonul (era către îngerul păzitor, simt că l-am cam neglijat). Măcar aici nu vreau să mă ascund... aşa sunt eu, cred în Dumnezeu şi în îngeri şi în demoni, am trăit destule lucruri frumoase şi rele în care doar prin existenţa lor le-am putut rezolva. Tot aici o să-mi scriu visele şi coşmarurile, poate chiar şi întâmplările. E-n zadar să-mi fac un alt blog în care să scriu cum i-am cerut un semn al existenţei lui Dumnezeu şi mi s-a dat. Risc să-mi pierd cititorii, dar nu-i nimic. În lumea asta informaţiile ajung doar la cine vrea, restul degeaba au urechi dacă nu au nevoie de acea informaţie sau o neagă, eu vreau să ştiu că v-am spus tot ce ştiam eu şi tot ce am trăit eu şi că a fost decizia voastră să nu credeţi, dar dacă eşti ateu, te rog, dă-mi şansa de a mă asculta la cum mi s-a schimbat viaţa în momentul în care am conştientizat existenţa unei lumi nevăzute...
Deşi am adormit bine, am avut o noapte grea, am visat că citeam legile lui "Hamurabi" şi descoperisem 23 de statui imense care aveau o legătură cu acest cod şi că era ceva ascuns ce era de datoria mea să descopăr. Ah.. şi-mi lipsea o statuetă, ştiu că pentru a nu înţelege codul cineva a ascuns una dintre statui că trebuiau să fie 24 în total. A fost ciudat şi obositor pentru că am umblat prin deşert şi vorbeam o limbă pe are în viaţa asta nu o cunos, parcă era ceva mai mult bazat pe telepatie. Oricum visul a fost foarte clar, am mai avut unul acum o săptămână când am visat extratereştrii cu navete cum nu am mai văzut în nici un film până acum şi ei erau şi buni şi răi, o să îl scriu şi pe acela. Poate înseamnă ceva sau poate trebuie să merg la psihiatrie.
Am terminat ultima gură de cafea, în căşti răsună versurile "Keep my eyes shut/ Safe in distrust/ You are all that I need/ My senses/ You light me up/ When all I see it"s darkness". Poate aşa e.. mama mi-a spus să-mi fac un prieten, iar eu i-am spus "Îmi petrec timpul înşiruind cuivnte pe care nimeni nu o să ajungă să le citească sau să le înţeleagă, alerg pe trecerea de pietoni, îmi place să citess, să învât şi îmi place să port discuţii serioase şi filozofice în plus, încerc să fac lumea să vadă că ne aşteaptă un război atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, cine crezi că e interesat de aşa ceva? Chiar crezi că e cineva pe lumea asta care să mă ia aşa cum sunt? Habar n-am..."
Simt un amalgam de sentimente şi vreau să mi le aşez, problema e că ele pot să fie uşor rănite şi că trebuie să merg la liceu.
E bine că am timp şi de scrie, credeam că nu am. Azi sper să fie o zi frumoasă chiar dacă e luni, port cuvintele cuiva în minte şi mă fac să zâmbesc.
În fiecare zi vreau să fac ceva frumos pentru prietenele/prietenii mei, aşa că mă gândesc cum pot să fac ziua mai frumoasă cuiva. :3
O săptămână frumoasă să aveţi.
Ştiu, Lissa a luat-o pe cărări greşite, asta e.
Nu vreau să uit, acest post este scris pentru tine, copil pierdut în amintiri ale copilăriei, copil care n-ai apucat să sari coarda pe săturate fiind forţat să te maturizezi, încă nu te-am uitat.