Saturday, 22 November 2014

O poveste despre cum s-a pierdut Lissa printre rândurile vieții.

Hei, hei, ce ne place să ne complicăm viața.. să dăm unui cuvânt mii de sensuri, să punem la suflet cuvinte rostite cu ușurință, dar fără să le credem, să ne creăm iluzii și speranțe zadarnice..
Postarea asta a fost în ciornă de câteva zile, am șters-o, am rescris-o, scriam - ștergeam, iar scriam, ajunsesem să renunț la scris până când vorbind cu cineva care s-a lăsat de blogărit i-am spus ”Niciodată să nu renunți la scris spunând că nimănui nu-i pasă de ceea ce scrii, niciodată! Pentru că uneori e posibil ca prin absurd să ajuți o persoană să ia o decizie prin ce scrii tu acolo sau să faci ziua mai bună cuiva..” așa că după ce-am șters postarea am zis că e mai bine să o scriu, poate că cineva a simțit ce simt eu acum sau poate că mă poate ajuta..
 
Povestea nu e siropoasă, nici lacrimogenă, povestea e una simplă. Încercând să ajung la cineva, să fiu perfectă pentru acel cineva m-am pierdut pe mine. Poate o să vă gândiși că e din vina acelui cineva, dar nu, e din vina mea. A mea și doar a mea. Eu am fost cea care a încercat să fie perfectă, nu mi s-a cerut asta. Eu am fost cea care a încercat să își schimbe valorile, deși nu mi s-a cerut. Am renunțat așa ușor la unele tabieturi.. și eram pe aproape să renunț la cine eram cu adevărat, pentru că mă pierdusem. Pentru că mă obișnuisem cu o prezență și cu o stare de spirit ce-mi creease impresia de dependență, că dacă nu o să am ce vreau o să pice cerul peste mine, dar am avut noroc. Am avut prieteni și am avut muzică. Mă rugasem chiar. Mă rugasem ca într-o dimineață să mă trezesc și să nu mai simt ceea ce simțeam, pentru că acele sentimente neîmpărtășite cu nimeni ajunseseră să mă domine, să mă facă să mă înec în ele, fără să mai scap. Dar există un leac care te ține mereu în picioare, muzica! Dar ce te faci când inclusiv preferințele muzicale ajunsesei să ți le schimbi? Păi atunci vin prietenii, acei prieteni adevărați care trag de tine și îți spun că nu merită. Că ești mai bună de atât. Că tu meriți mai mult decât ceea ce ți se oferă. Am fost o fantomă în propria viață până într-o dimineață când..
M-am trezit și sentimentele alea valorau prea puțin, nu era ca și cum ar fi plecat de tot, nu cred că am plecat de tot, în fond, nu mai știu nimic exact. Dar știu că m-am trezit realizând că sunt pierdută. Că tot ce vedeam eu era o iluzie optică, o reflecție a idealului minții mele. Se întâmplase ceea ce-mi dorisem. Să văd totul clar. Să văd că eu eram aia cu speranță și care încerca să ajungă la perfecțiunea din punctul de vedere a unei anumite persoane, pentru ceva inexistent. De ce aveam speranță? Dacă se întâmpla ceva ce? Tot la nimic se ajungea în final. Credeam că mă lupt cu cineva, dar acel cineva eram tot eu. Se creeaseră două euri. Un Eu care nu voia să creadă că e adevărat ce se întâmplase, care continua să spere că e o glumă proastă sau un test sau orice altceva, dar nu adevărul și celălalt Eu care știa realitate, că acela era adevărul și accepta asta, dar primul eu era mai puternic. Până în aceea dimineață. Când am hotărât să nu mă mai mint, să accept întru totul realitate. Am început să mă adun, să fac lucruri pentru mine, dar bine înțeles, când scapi de o anumită parte a trecutului și începi să treci peste, ce se întâmplă? Îți mai aduce Universul altă părticică, să-ți arate că se poate și mai rău, că te poți pierde și mai tare decât te pierdusei că mna, doar nu așa e în viață?
După ce m-am mai lăsat puțin pierdută în valurile acelea de sentimente ce am făcut? - Am răcit - Bine, asta nu era în plan și nu despre asta voiam să vă spun. Am scris. Am stat eu cu mine. Am citit. M-am uitat la seriale și filme. Am cântat. Am gătit chiar. Și am să continui să fac lucrurile care-mi plac cu adevărat mult, mult, mult până când o să fiu din nou fata aia zburdalnică și energică, căreia nu-i e jenă să cânte în mijlocul străzii pline de trecători, care citește și se îndrăgostește de povești, care râde mult, care țopăie, care-și sâcâie prietenii și care nu e niciodată tristă. Am atât de multe lucruri de făcut pentru mine, pentru plăcerea mea.
Totuși după toată povestea aceasta despre cum m-am pierdut în drum spre Nicăieri, nu o să renunț la un lucru.
La partea mea slabă, care spune tot ceea ce simte. Știu că mulți o consideră o slăbiciune, dar eu așa sunt. Lucrul acesta a ajuns să mă definească, simplu fapt că spun ceea ce simt. Să nu credeți că noi, persoanele de acest gen suntem slabe și proaste, nu...  Știm că putem fi rănite, știm că vă oferim un avantaj, dar o facem pe riscul nostru și DA, știm riscul. Degeaba o să îmi spună x și y că n-am suferit destul că poate e așa, dar nu mă schimbă asta. Dacă mă răniți și dacă sufăr asta e.. o fac pe propria răspundere, mă pierd pe propria răspundere. Cad, dar mă ridic după.
 
 
 
 Voi ce mai faceți?

Thursday, 13 November 2014

Pace, fericire, recomandări și niște cover-uri.

„Searching for meaning
But are we all lost stars
Trying to light up the dark” - Lost Stars
 
Sunt fericită în ideea de împăcată. Am tot ce mi-am dorit până acum. Acasă totul e bine, la liceu e tot bine și am timp de toate. :3
Am văzut două filme superbe și am zis că dacă tot le-am văzut, să vi le și recomand.
Primul se numește Begin Again și este un film nu prea profund, numai bun de văzut duminică seara la căldurică. Ideea principală este viața din perspectiva celor din industria muzicală, filmul fiind chiar spre Musical, dar are și ceva romantism și îți dă o senzație de pace.
 
 Al doilea film se numește „The Giver” și este după cartea omonimă a lui Lois Lowry. Povestea este profundă, am plâns jumătate din film pentru că mi s-a părut atât de asemănător cu realitatea, adună cruzimea și inocența omenirii și scoate în evidență felul în care suntem mințiți și avem impresia că lucrurile sunt bune când de fapt, sunt rele. Filmul este Sci-Fi și cum eu mă dau în vânt după acest gen, l-am adorat. Aduce puțin a Divergent, am spus că o să citesc și cartea. Așa că dacă vreți să vedeți un film profund care adună acțiune, dramatism, speranță și romantism la un loc, acesta este perfect.
 
 
  
 
Am făcut și două cover-uri noi, în ideea de a mă mai motiva să învăț melodii și să le duc la bun sfârșit că am darul de a începe melodii și de a nu le termina.
Următoarele sunt melodiile care-mi umblă prin căpușor zilele astea.

 
 
 
 
Update:
Postarea e în ciorne de acum vreo două duminici și de atunci s-au schimbat lucrurile. Mă simt împăcată și destul de fericită, dar am devenit confuză și melancolică, după toamna de afară încep să cred că e din cauză că au căzut aproape toate frunzele, ceea ce e puțin trist, vine iarna și nu-mi place, măcar să vină cu zăpadă.
În plus, la liceu la ora de psihologie a venit un băiat cu vreo doi ani mai mare ca noi, foarte deștept și sigur pe el și doamna profesoară îl întreabă ”Uite, ești într-o clasă de 23 de fete, ce sfat le-ai da când vine vorba de băieți?”, la care el dezinvolt „Nu mai fiți așa complicate și nu mai complicați totul, nu mai căutați sens în orice, în capul băieților totul e simplu, dar voi aveți talentul de a complica totul, așa că n-o mai faceți.”
Au trecut două zile și acum mi-a venit în cap ce spusese.. Da. Complicăm totul. Pentru mine e complicat totul, de ce nu poate să fie ceva simplu? De ce trebuie să vedem lucrurile complicat?
Am o groază de lucruri și temeri de care trebuie să mă descarc și probabil zilele astea o să scriu o postare de aia „...și atunci cerul a căzut peste mine și nu știam ce să mai fac”.
În final cred că cel mai bine e să vă las toate versurile de la „Lost Stars” pentru că melodia asta mă caracterizează întru totul de acum.
 
”Please don't see just a girl caught up in dreams and fantasies.
Please see me reaching out for someone I can't see.
Take my hand, let's see where we wake up tomorrow.
Best laid plans; sometimes are just a one night stand.
I'll be damned; Cupid's demanding back his arrow.
So let's get drunk on our tears.

And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?

Who are we? Just a speck of dust within the galaxy.
'Woe is me' if we're not careful turns into reality.
Don't you dare let our best memories bring you sorrow.
Yesterday I saw a lion kiss a deer.
Turn the page; maybe we'll find a brand new ending.
Where we're dancing in our tears.

And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?

I thought I saw you out there crying...
I thought I heard you call my name...
I thought I heard you out there crying...
But just the same...

And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
Searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?
Are we all lost stars trying to light up the dark? ”
 
Please don't see just a girl caught up in dreams and fantasies.
Please see me reaching out for someone I can't see.
Take my hand, let's see where we wake up tomorrow.
Best laid plans; sometimes are just a one night stand.
I'll be damned; Cupid's demanding back his arrow.
So let's get drunk on our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?


[Verse 2]
Who are we? Just a speck of dust within the galaxy.
'Woe is me' if we're not careful turns into reality.
Don't you dare let our best memories bring you sorrow.
Yesterday I saw a lion kiss a deer.
Turn the page; maybe we'll find a brand new ending.
Where we're dancing in our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?

[Bridge]
I thought I saw you out there crying...
I thought I heard you call my name...
I thought I heard you out there crying...
But just the same...

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
Searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?
Are we all lost stars trying to light up the dark?

Source: http://www.directlyrics.com/keira-knightley-lost-stars-lyrics.html
 
Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?
 
Please don't see just a girl caught up in dreams and fantasies.
Please see me reaching out for someone I can't see.
Take my hand, let's see where we wake up tomorrow.
Best laid plans; sometimes are just a one night stand.
I'll be damned; Cupid's demanding back his arrow.
So let's get drunk on our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?


[Verse 2]
Who are we? Just a speck of dust within the galaxy.
'Woe is me' if we're not careful turns into reality.
Don't you dare let our best memories bring you sorrow.
Yesterday I saw a lion kiss a deer.
Turn the page; maybe we'll find a brand new ending.
Where we're dancing in our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?

[Bridge]
I thought I saw you out there crying...
I thought I heard you call my name...
I thought I heard you out there crying...
But just the same...

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
Searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?
Are we all lost stars trying to light up the dark?

Source: http://www.directlyrics.com/keira-knightley-lost-stars-lyrics.html
 
 
Please don't see just a girl caught up in dreams and fantasies.
Please see me reaching out for someone I can't see.
Take my hand, let's see where we wake up tomorrow.
Best laid plans; sometimes are just a one night stand.
I'll be damned; Cupid's demanding back his arrow.
So let's get drunk on our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?


[Verse 2]
Who are we? Just a speck of dust within the galaxy.
'Woe is me' if we're not careful turns into reality.
Don't you dare let our best memories bring you sorrow.
Yesterday I saw a lion kiss a deer.
Turn the page; maybe we'll find a brand new ending.
Where we're dancing in our tears.

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
We're searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?

[Bridge]
I thought I saw you out there crying...
I thought I heard you call my name...
I thought I heard you out there crying...
But just the same...

[Chorus]
And God, tell us the reason youth is wasted on the young.
It's hunting season and this lamb is on the run.
Searching for meaning...
But are we all lost stars trying to light up the dark?
Are we all lost stars trying to light up the dark?

Source: http://www.directlyrics.com/keira-knightley-lost-stars-lyrics.html


Sunday, 9 November 2014

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield (Recenzie)

Puteți comandat cartea de la librăria online Libris.
 
Descriere:
<<"Spune-mi adevărul!" sunt cuvintele care le leagă pe celebra scriitoare Vida Winter și pe tânăra autoare de biografii Margaret Lea, făcându-le să-și vadă destinele în oglindă. Vida Winter le-a dat jurnaliștilor nu mai puțin de nouăsprezece variante contradictorii ale biografiei ei bântuite de vechi și periculoase secrete de familie. Margaret Lea și-a făcut o profesie din a înlătura carnea ficțiunii și a descoperi scheletul faptelor reale, întrucât îi plac poveștile de modă veche, cu finaluri fără echivoc. Secretele adânci, iubirile netrăite, fantoma geamănului pierdut reprezintă puntea de legătură între cele doua personaje. Când se uita în oglindă, fiecare zărește chipul îndurerat al altcuiva. Împreună, Vida și Margaret vor străbate hățișurile unei istorii personale ce oscilează între nebunie si dragoste obsesivă, între minciună și jumătăți de adevăr. Treptat, paginile albe ale enigmaticei povești -- a treisprezecea -- pe care scriitoarea nu vrea să o depene își vor dezvălui taina.>>

Recenzie:
A treisprezecea poveste” este una dintre puținele cărți care a reușit să mă captiveze încă din primele zece pagini. De obicei acord cărților 100 de pagini să mă cucerească, dacă nu reușesc, le mai abandonez, dar această carte n-a avut nevoie de 100 de pagini. Sincer, mă gândeam când am ajuns pe la pagina o sută și puțin că deja se întâmplaseră o mulțime de lucruri, acțiunea este continuă și dinamică.
Protagonista cărții este Margaret Lea, o tânără biografă căreia i se oferă șansa de a obține adevărata biografie a autoarei de succes Vida Winter, care era cunoscută pentru faptul că de fiecare dată mințea când venea vorba de viața ei reală. De fiecare dată inventa o altă poveste și lumea deja se plictisise de minciunile ei, iar Lea nu părea prea încântată, dar a hotărât să încerce. Prima dată a citit cea mai râvnită cartea a Videi, „Treisprezece povești”, dar la finalul acesteia descoperă cu regret că sunt doar doisprezece și ajunsă la casa scriitoarei e hotărâtă să o afle pe cea de-a treisprezecea.
Surprinzător este că Lea ajunge să fie parte din poveste, să descopere că ceva foarte puternic o leagă de Vida Winter, ceva ce o absoarbe întru totul în ceea ce i se povestește. Ajunge încet încet să fie prinsă ca într-o pânză de păianjen, iar între ele se instaurează un joc de-a șoarecele și pisica, când încep să curgă poveștile Videi despre vremuri de mult apuse cu despre dragoste, fetițe pierdure, frați, incesturi, sinucideri, pierderi, câștiguri, averi și cel mai important, gemene.
Totuși Diane Setterfield ne ține în suspans până la finalul cărții, ca nu cumva să o lăsăm mai devreme din mână, fapt pentru care dacă vă tentează rezolvarea misterului, vă sfătuiesc să citiți cartea cât mai repede că n-aveți ce pierde.

Părerea mea:
Sincer, e prima carte care mă ține așa în suspans, dar care mă si sperie reușind totuși să mă facă să o duc până la capăt. Mi-au plăcut cât de bine sunt descrise personajele și jocul psihologic dintre ele. Și ideea că avem povești importante de dinainte să ne naștem, că nu poți să povestești ceva de când te-ai născut, că povestea vieții tale nu atunci începe, ci trebuie să dai firul înapoi cu câteva generații.
 Plusul cărții este faptul că e scrisă din perspectiva Leei care este un șoarece de bibliotecă ca și noi, ceea ce face să ne fie mai ușor să ne punem în pielea ei, lucru important pentru mine.
Sper că v-am stârnit interesul pentru carte, chiar merită citită, mai rar așa cărți. (:

Alte păreri:
"Intriga este concepută pe mai multe planuri care se întretaie și se iluminează reciproc, iar din ea nu lipsesc, în doze recomandate, suspansul, misterul originii, jocurile identitare, pasiunile interzise." (Alexandra Rusu, "Besteseller ca la carte: A treisprezecea poveste", Evenimentul zilei, 9 martie 2008)
"Prin A treisprezecea poveste, Setterfield face o declarație dragoste eroinelor romantice ale lui Wilkie Collins sau ale surorilor Bronte. Un minunat roman gotic, care insa apartine prin spirit secolului XXI." (Kirkus Reviews)
"A treisprezecea poveste ii va da cititorului placeri incendiare si fiori reci, cerand adrenalina ca sa-si dezvaluie secretele. Se potriveste la fel de bine unei dupa-amiezi ploioase pe canapea si unei zile insorite pe plaja." (Library Journal)
"O carte hipnotica... Un roman noir, dar in acelasi timp plin de umor, de culori, de vitalitate. La sfarsitul lui, cititorul nu-si va dori decat o noua poveste scrisa de aceeasi mana." (Barnes and Noble)
 
Trailer film:
 
Cartea mi-a fost oferită de librăria de cărți online Libris. Vă mulțumesc pentru acest minunat roman. ^^
Notă: 5/5 ⭐⭐⭐⭐⭐

P.S: Mai am o postare despre ce filme am văzut săptămâna trecută, am tot amânat-o și a rămas o schiță și atât..
Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?