Wednesday 31 December 2014

Dragă 2014 .. Dragă 2015..

Dragă 2014,
Îți mulțumesc pentru lecțiile dăruite, lucrurile frumoase și rele, toate contează, toate au contribuit la maturizarea mea și formarea mea ca și caracter.
Anul acesta am făcut primul meu proiect, „Pagini cu suflet pentru fiecare”, care încă e în pauză, dar îmi doresc să fiu ajutată de 2015 să-l duc la bun sfârșit. Am cunoscut persoane noi prin intermediul blogului și al proiectului, persoane care deși la distanță, știu că mă pot baza pe ele. Mi-am făcut prieteni noi și mi-am strâns o mânuță de prieteni pe care să mă pot baza și care mă sprijină așa că vă mulțumesc, e inutil să vă menționez, dar vă știți voi. Vă iubesc și știți asta.
Cred că cel mai bine ar fi să o iau pe anotimpuri ca să rememorez și eu ce-am făcut.
Pe timp de iarnă am învățat și am citit, nimic ieșit din comun, am fost destul de în banca mea, parcă să zic că am cântat mai mult, iar primăvara a fost tot așa monotonă.
Și deja suntem la vară. Vara lui 2014 a fost cea mai frumoasă, rebelă și constructivă vară de până acum. Am făcut multe lucruri pentru prima dată, am citit în parc, m-a trăsnit ideea proiectului, am sărbătorit Sf. Maria cu mers la Gaudeamus cu Sayuki și nu o să uit cum ne-a prins 11 noaptea pe acolo, de închiseseră târgul, iar noi ne uitam la stele. :)) Frumoase amintiri, frumoase. Am făcut și primul meu maraton de lectură cu ea, bineînțeles că a câștigat. :)) Nu o să uit nici când am ajuns la liceu și ne întrebau profesorii ce am făcut pe timp de vară și toți ziceau „nimic, am dormit, am stat la calculator”, vara mea a fost atââât de activă încât nu știam cu ce să încep!
Toamna lui 2014 mi-a ciordit prietena și a dus-o la București, slavă Domnului că vine pe acasă la 2-3 săptămâni. :)) Dar așa am ajuns să mă apropii și de Caramel mai mult (o altă prietenă), iar Caramel a mai adus cu ea doi prieteni buni în cerculețul meu, acum unul din visurile mele e să ies o dată cu toți. :)) Hmm, chiar pe 1 Octombrie am început o experiență ciudată, din ea am învățat că nu trebuie să te lași condusă de fluturași, trebuie să ai grijă de tine mereu și nu trebuie să oferi oricui atenție sau mai bine zis, nu prea multă atenție că tot tu tragi... totuși în perioada aia am vrut să fac lucruri ieșite din comun și tot nu s-a salvat ceva, dar măcar am amintiri drăguțe și știu ce să evit data viitoare.
La liceu am avut o revelație și mi-am dat seama că îmi place să învăț, nu reușesc să învăț la toate, dar măcar îmi place și încerc. Tot în perioada asta m-a pălit obsesia pentru The Neighbourhood și Lana Del Rey.
Iar acum pe sfârșit de an, n-am prea făcut mare lucru. Am ieșit cu prietenii, m-am apropiat mai mult de ei, le-am făcut surprize și am mai citit.
 
Pe tot parcursul anului 2014 familia mea a fost bine, ne-am apropiat și aici mai mult, deci e ok.
Cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta este categoric Delirium de Lauren Oliver
Cea mai bună melodie ascultată în 2014: The Neighbourhood - Say my name/Cry me a river
Cel mai bun film vizionat: The Giver
 
Heyy, acum e-acum..
 
Dragă 2015,
Îmi doresc ca pe parcursul domniei tale să:
-duc la bun sfârșit „Pagini cu suflet pentru fiecare”
-citesc peste 50 de cărți
-învăț multă biologie și să-mi placă
-muncesc pe timp de vară
-cânt mai mult și să mă pun serios pe exersat
-scriu o carte
 Și să fiu eu.. să trăiesc nu să supraviețuiesc și vreau să nu am prea multe așteptări. :))
 
”Am o poveste citită, o șoaptă zidită și praf de stele pe urmele mele...”
 
Voi ce vă doriți? Cum sărbătoriți?
Eu te rog mult 2015, fă-mă fericită! (sunt deja, păstrează-mă doar)
 

Tuesday 23 December 2014

Efectele timpului.

Deși spiritul Crăciunului m-a copleșit în așa fel încât suflețelul meu o să pocnească de fericire și de pace, am câteva momente de nostalgie, iar acesta este unul dintre ele.
De când prietena mea a plecat la facultate ne vedem o dată la 2-3 săptămâni și povestim ce am făcut în timpul în care n-am vorbit. Uhm, așa am realizat cât de multe se pot schimba în doar 3 săptămâni, fapt ce m-a marcat.
Mă uit în urmă, la anul acesta care a început să alunece vertiginos și la alți ani, la cum eram atunci și cum sunt acum. Câți factori minusculi au ajuns să mă facă altfel, să mă schimbe, poate într-un fel pozitiv sau negativ, nu mă pot pronunța, dar cert e că sunt diferită. Nu mai sunt așa de copil, nu mai sunt așa cuminte, am alte țeluri, poate mai mărețe. Acum există situații în care aș da orice să dau timpul înapoi, să nu mai fac anumite lucruri sau să mă avertizez., dar e imposibil și știu asta totuși mă surprinde că față de acum 3 săptămâni am o altă viziune asupra vieții în general cu tot ce ține de ea, prietenii, relații, vocație și toate cele.
Pe lângă diferențele care apar săptămânal sunt altele de ani! Și nu doar la mine, la toată lumea! De exemplu, mă întrebam ce mai face profesoara mea de limba engleză din generală că n-o mai văzusem de ceva vreme și într-o zi eram în stație și am văzut-o trecând cu un bebeluș în cărucior. Am rămas marcată! N-au trecut nici 2 ani de când n-am mai văzut-o și uite câte se pot întâmpla!
Timpul trece, dar pe unde trece lasă niște urme, e ca o apă care trece peste niște pietre, poate să aducă reziduri peste ele sau poate să le spele, lăsăndu-le ca noi.
Totuși orice ar fi, nu poți să te întorci și nici să regreți ceva. În cei 16 ani ai mei am învățat că toate au un rost, chiar dacă pe moment pare că nu, de fapt au. Și e minunat când piesele se pun cap la cap și prin contur, momentul acela în care se întâmplă ceva și declanșează un lanț de amintiri în capul tău și înțelegi de ce e așa și nu altfel.
Poate pare pueril, dar m-a preocupat zilele acestea trecerea asta, că  m-am trezit dintr-o dată văzând diferențe și remarcând continuu „anul trecut nu făceai așa, nu gândeai așa, n-ai fi ieșit cu cine ieși acum, etc.”
Voi aveți o marcă a celui care ați fost? Ceva ce să vă păstreze starea de acum un an, să zicem, eu am realizat că separat de jurnalul meu codat și de blog, care e mai mult decât un jurnal, am playlist-uri cu muzică, create cu ani în urmă! Doamne! Cât mi-am schimbat percepția, perspectiva, poate în mare e aceeași, dar acum răsună Scorpions - Born to touch your feelings, „Just the only way to feel all right/You've got your songs/They are everyday for awhile/Just the only way to feel all right” și sunt așa nostalgică, chiar așa, mi-am dat seama că mă regăsesc în versurile celor de la Scorpions și îmi plac mult, chiar dacă sunt deja cam moși.
Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?
 

Monday 15 December 2014

E luni, hai să zâmbim #1 + Nouă obsesie - Vama -

Soare. Nu e frumos? Nu vă face fericiți? Forfota asta de Crăciun a oamenilor de pe străzi în combinație cu razele soarelui, muzica celor de la Vama, pisicile care se joacă cu bradul meu, familia întreagă și prietenii pe care îi știu aproape mi-au adus genul acela de fericire absolută chiar. Îmi lipsise așa de mult soarele, totuși chiar dacă îmi place ploaia, vremea a exagerat puțin.
De câteva zile mă trezesc zâmbind și simțindu-mă pe drumul meu, la locul meu. Nu știu cum am pierdut senzația asta sau cum am putut să ignor faptul că nu făceam ce trebuie. Doamne, cât de mult mă bucur că trăiesc, de tot ce e în jurul meu, toate sunt așa frumoase. Poate par prea fericită sau vă gândiți că am o viață perfectă, dar nu. Am și eu problemele mele, dar am găsit unghiul din care să le privesc și nu sunt mereu așa.
Văzusem o poză cu ceva în gen „Fericirea ta e în buzunarul altcuiva” - hmm, chiar era, că o lăsasem eu acolo și nu am știut, dar mi-am luat-o și acum radiez de fericire, mă simt întreagă și nu sunt îndrăgostită, pur și simplu m-am săturat să mă plâng de tot felul de lucruri. O viață am, mai bine să mă bucur de ea. Nu îmi mai dau voie să fiu tristă. (^-^)
 
 
Acum să vorbim de titlul postării - am făcut o nouă rubrică și-am să scriu în fiecare luni la „E luni,, hai să zâmbim” nu rezolvăm nimic cu văicăreală.
Și ajungem la noua mea obsesie: Vama
Doamne! Sunt atât de complecși ca trupă, iar muzica lor are un sound unic în țară cel puțin. La început nu mi-au plăcut deloc, după am început să ascult de mai multe ori o piesă până i-am prins gustul. Vreau să vă spun că o piesă m-a făcut fericită, iar alta să plâng - asta e talent, asta e realitatea. Viața nu e mereu așa perfectă, sunt momente în care dai de greu și e mai bine să înțelegi asta. Îmi place la ei că nu scriu doar lucruri triste, ci te trec prin mai multe stări.
Am mai spus că m-am apucat să îi fac o biografie lui Tudor Chirilă, așa pentru suflețelul meu.
Las câteva melodii și versurile care m-au marcat din ele.
Știu că unora nu le plac, dar momentan rezonez cu ei foarte frumos.
”Într-o celulă, izolat, m-au pus ca să nu răspândesc iubire.
Știam și eu și ei că-n felul ăsta voi muri.
Îi auzeam vorbind de un vaccin care să protejeze lumea,
Că un dezastru ar fi dacă întreaga lume ar iubi.

Iubirea-i antidotul de care ei se tem...

Doar dacă iubesc pot să mă salvez,
Dacă iubesc pe oricine-mi iese în cale voi supraviețui.
Condamnat la iubire,
O epidemie am să răspândesc.„
 
”Iubito, îmi reproșezi că nu știu să dau, nu știu să primesc,
Acolo, sus pe cer, chemările se pierd, răspunsurile pier.
Iubito, nu înțelegi, am învățat să zbor, dar nu știu să merg,
Aicea, pe pământ, cuvintele se întorc, răspunsurile dor...

Tata era înalt, dragostea prea sus,
Răspunsuri nu veneau.
Iubito-am grijă acum,
Cu tine pot să merg,
La tine pot s-ajung...”
 
”Alerg, nebun
Și-mi scoate inima fum și cânt
Un cântec fără vreun rost adânc,
Te caut pe toate străzile
Din viața asta.

Tu poate oi fi
Ascunsă după vreun zor de zi,
O lume intreagă stă între noi,
Dar am un cântec și-am să cânt
Pâna ai s-auzi.”
 
”Când nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simți,
Când ești prea fericit, prea furios ori prea căzut,
Când nu mai înțelegi exact unde te-ndrepți,
Ești sigur că respiri, dar nu și că trăiești,
Danseaza ca să-ți amintești
Că ai o viață.

Dansez ca să îmi amintesc
Că sunt în viață și trăiesc!
Dansez pentru că trupul meu
E mai deștept decât sunt eu.”
„M-am hotărât să joc un rol:
De azi înainte eu pe Soare îl voi juca.
Am să răsar în fiecare zi și am s-aduc lumină în viața mea.

Trecutu-l trimit în partea de Nord a sufletului meu
Acolo e noapte, dar eu luminez, lumină înapoi primesc.

Dar nu am, nu am de ales,
Încă mai am o viață de trăit, o piesă de jucat.”
„Expropriază vieți,
Trăiesc în locul tău,
Cumpără suflete moarte,
E rândul tău!

Vise...
Să nu cumva să renunți!
Am încă vise...
Oricât ar fi ei de mulți!
Vise ...
Un suflet fără vise
Moare!

Un vis, dau totul pe un vis,
Un vis care să-mi dea libertate, să-mi dea libertate,
Un vis, regatul meu pe-un vis,
Un vis ca o lumină prin noapte să-mi dea libertate.”
 
Și preferata mea:

„Dumnezeu nu apare la stiri
Dumnezeu nu omoara delfini
Dumnezeu n-are Vis Nuclear
Dumnezeu nu topeste ghetari.

Dumnezeu n-a votat in Senat
Dumnezeu n-a luptat in Irak
Prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt ...
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant.

Dumnezeu ne-a lasat...
Ne-a lasat sa ne facem de cap.

Pe Iisus l-au facut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar
Religia e marketing de razboi
Oamenii-si fac cruce, dar privesc in gol.

Dumnezeu ne-a lasat...
Ne-a lasat sa ne facem de cap.

Fara Credinta Corabia Umana rataceste prin spatiu
Se apropie furtuna,
Se-ntuneca lumea ...
Totul se vinde, se cumpara totul..
Banii sunt calea, adevarul si viata Iisus nu mai vine...
Dumnezeu se mai uita o data spre lume,
Nu e nimeni sa vada ca-ntinde o mana,
Nu e nimeni s-auda ca soapta iubirii El inca ne-o spune!?

Dumnezeu ne-a lasat...
Ne-a lasat sa ne facem de cap

Dumnezeu a privit...
Nu intelege unde a gresit...?
Dumnezeu a privit... a privit... a privit...”
 
Aștept părerile voastre.
Voi ce mai faceți?

Saturday 13 December 2014

Fericire într-un final + Hăinuță nouă :3 (și o ciornă mai veche - de criză existențială- )

Hmm, a venit iarna. Suntem în Decembrie. Eram foarte fericită de lucrul acesta până când am realizat că e ultima lună a anului. Nu ştiu ce înseamnă asta pentru voi, dar pentru mine e un semnal de alarmă. Goodreads-ul meu 2014 e la jumătate, dar mai sunt câteva săptămâni. Timp de 2 luni am citit doar 3 cărţi, asta îmi arată că sunt pe lângă drumul pe care trebuie să îl urmez.
În două luni eu nu am făcut nimic pentru omenire, avântul cu proiectul l-am cam pierdut, cărţi n-am citit, la liceu am mers cu frâna de mână trasă chiar în voia sorţii, iar fericirea mea ajunsese în buzunarul altcuiva.
Ştiţi uneori avem ocazia de a ne pune o dorinţă, eu mi-am dorit foarte tare un lucru, dar n-am ştiut că trebuie să menţionez toate aspectele aşa că dorinţa mi s-a îndeplinit, dar într-un alt mod decât cel aşteptat. Totuşi Universul şi-a făcut milă şi a spus "Biata Lissa, de când îşi doreşte asta, hai să îi îndeplinim dorinţa şi să o facem să înţeleagă că unele lucruri nu îţi fac bine, iar Dumnezeu ştie ce e bine pentru tine şi ce nu, dar te lasă pe pielea ta dacă tot ceri aceelaşi lucru over and over again".
Păi şi uite-mă aici dorinţa mi s-a îndeplinit iar după două luni: sunt supărată pe mine. Pentru că m-am sustras de la propria mea viaţă umblând după cai verzi pe pereţi care nu meritau nici 1% din atenţia pe care le-am acordat-o.
Vaai, ştiţi de ce îmi place să scriu aşa mult? Scriind îmi dau răspunsuri la prorpiile întrebări. De exemplu acum mi-a venit în minte "În viaţă dacă eşti nelămurit într-o situaţie gândeşte-te cum îţi influenţează acea situaţie misiunea ta personală în viaţă". Adică răspunsul la "a meritat să umbli după cai verzi pe pereţi?" - Nuu! Normal că nu. A fost cea mai mare prostie de până acum. Am uitat care îmi este drumul, misiunea de acum. Dar cred că mai important este să realizezi că ai greşit ca încet, încet să găşeşti o potecă de întoarcere către drumul tău.
Iar am o postare îmbârligată, stau pe telefon şi nu mai am viziune de ansamblu plus că e târziu, dar nu ştiu când o să mai am timp să scriu că vin tezele, testele şi alte minunăţii.
Esenţa acestei postări este de-a marca reîntoarcerea Lissei la propriul drum. O să mă apuc să scriu poveşti, să mai vorbesc cu nişte editurii, să fac un maraton de citit că poate fac o minune şi îmi aduc Goodreads-ul la zi, să fac fotografii, dar cel mai important să încerc să fac lucruri pentru toţi, ceva benefic întregii umanităţi, nu să acord atenţie cailor verzi de pe pereţi, iar pe restul să dau la o parte. Totuşi mai e soluţia de a le face pe toate, dar e mai complicat şi nu poţi să umbli după cai verzi dacă ei nu vor asta. :-?
Printre altele de Black Friday mi-am luat doar "Celelalte poveşti de dragoste" de Dan Teodorovici şi de-abia aştept să mă pierd printre cuvintele cărţii. În materie de muzică The Neighbourhood a devenit o obsesie pentru mine :3 şi cam atât despre mine.
Voi ce mai faceţi? Ce mai citiţi?
P.S.  Săptămânile acestea am cunoscut câţiva oameni frumoşi, iar în weekend-ul prelungit am fost alintată acasă la vechi prietene cu haleală, băuturi calde şi chiar cu un film drăguţ. Până la urmă viaţa e frumoasă şi trebuie să înveţi să o trăieşti fără dramatizare. ^-^
 
Update:
Postarea are o săptămână și jumătate de când e în ciornă, era cam posacă pentru a o posta, dar nu pot să fug de latura asta a mea care se pierde. Totul a rămas în urmă. Am reușit să înlătur ce m-a ținut în loc, sunt foarte fericită că am putut lăsa speranțele mele și m-am trezit din lumea mea în realitatea asta dură în care unora le pasă și altora nu, iar eu reușisem să îmi creez o iluzie, dar nu-i nimic. M-am trezit și am ajuns la concluzia că n-am prețuit destul adevărații prieteni din jurul meu, așa că am încercat să repar asta.
Lissa e ca nouă, am învățat să trăiesc altfel, văzând fiecare clipă ca pe o ultimă, iubind și prețuind totul mai mult, de la natură până la aglomerația din microbuze. Viața e atât de frumoasă dacă găsești unghiul potrivit din care s-o privești.
Am făcut cumpărături de Crăciun și sunt așa de fericităăă :3 A fost așa de frumos, de-abia aștept să le pun sub brad și să văd zâmbetele când le înmânez :3
Voi ce mai facețiii?
 
P.S.: Nu pot să cred că melodia asta are sens, e atât de adevărată acum. Nu credeam că o să se întâmple asta. :))
Iar aceasta mă liniștește și descrie decizia mea:
P.P.S.: Îl admir pe Tudor Chirilă, așa că am hotărât să îi studiez viața, cariera și toate melodiile sale.