Sunday 31 August 2014

Ziua limbii române! Încă promovăm lectura!

La mulți ani scump limbă! Nu pot decât să mulțumesc că avem așa o limbă frumoasă și ușoară.
Ieri îi spuneam mamei mele: ”Mami.. mi-e dor de Florian Pittiș, e ca și cum îmi strigă să îl caut.” Am crescut cu vocea lui, era când Winnie Pooh, când Grohi unori era și Regele leu! Am deschis laptopul și l-am găsit pe prima pagină de Youtube! Așa că vă las video-ul care mă aștepta în feed. :3
S-au mai alăturat proiectului ”Pagini cu suflet pentru fiecare” încă patru blogușoare:
Și cel mai nou blogușor venit în lumea noastră, Cris's Street
 
Zile frumoase! :3

Friday 29 August 2014

”Pagini cu suflet pentru fiecare” Afiș și semne de carte + Participanții la proiect.

Așa cum am promis, cum sunt gata semnele de carte și afișul, cum vă scriu.

Am scos primul afiș și primul semn de cartea, așa că hai să vă explic care-i treaba cu proiectul, dar mai întâi să vedeți cum sunt semnele și afișul campaniei ”Pagini cu suflet pentru fiecare”.
 

 


”Dinozaurii nu citeau și uite ce li s-a întâmplat!”- Sayuki

Păi chiar așa! O specie întregă, dispărută de pe fața Pământului. Oare dacă ar fi citit, ar fi supraviețuit?
Sigur nu e nimic, dar nu ne împiedică să-i dăm ca exemplu, măcar de amuzament. :))

Campania este una destinată promovării lecturi în școli și licee. De asemenea și startul unei lungi lepșe de carte!
Ce înseamnă leapșă de carte? - Păi, dacă tot mergem în școli și licee ne-am gândit să lăsăm ceva acolo. Ce alt ceva puteam lăsa în afară de cărți?
Eu zic că e imposibil ca într-o școală să nu fie măcar 10 copii iubitori de lectură! Așa că vom lăsa cărți care trebuie să meargă din mână în mână că na, nu putem să avem ”Pagini cu viață pentru fiecare” , dar încercăm să facem în așa fel încât să fie pentru toți doritorii. O să însemnăm cărțile ca mai apoi să le dăm adolescenților doritori din școli și licee.
 
Noi încercăm să aducem oamenii către plăcerea lecturii... De ce să trăiești doar viața ta, când citind câteva cărți poți trăi zeci?
O să încercăm să mergem și prin parcuri sau de ce nu? Mall-uri, împărțind semne de carte. Dorința mea este de a împrăștia și cărți vechi, la cei mai maturi, care au trecut de liceu :))
 
Aveam în plan și deschiderea unui club de lectură în fiecare oraș în care ajunge bobocelul nostru de proiect, dar sunt puțin sceptică, nu știu dacă aș avea timp, totuși încerc! :)
 
Bun, acum începe munca pentru a ne strângem pentru a putea da startul proiectului în mai multe județe din țară! Situația e că avem nevoie de sponsorizări de la edituri așa că am hotărât să ne strângem mai mulți bloggeri pentru a obține sponsorizările.
Lista este deschisă și chiar vă rog din suflet să vă alăturați! Avem mare nevoie de bloggeri, chiar și de cititorii noștri zilnici! Hai, să arătăm că oferim puțin din timpul nostru și lecturii și că nu suntem inculți!
 
Acestea sunt blogurile care și-au exprimat deja participarea:
 
 
Mi-aș dori mult să participe și Meduza Blândă.
Aștept doritori la adresa de e-mail amy.rockgirl@yahoo.com
Dacă ”Pagini cu suflet pentru fiecare” merge bine, o să facem și tricouri plus un cântec! :)
În viitor pot spune că văd și întâlniri la nivel de țară între participanți! :3
 
Ce părere aveți?
 
Un week-end plăcut tuturor! :3
 
 
 
 
 
 

Wednesday 27 August 2014

Jumătatea Rea de Sally Green (Recenzie) -Update cu citate-

Mulțumesc celor de la librăria online Libris, pentru această carte
 
Descriere:
 
Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.
E pe jumătate Vrăjitor Alb... pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare... tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea... Toţi îl vânează.

Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.

Periculos de captivantă! -- Time Magazine

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. -- Publishers Weekly

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune... să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.
Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare.
 
Recenzie:
 
Confuzie. Nedreptate. Speranță. Prima iubire. Prietenie adevărată. Revelații.
Cam astea sunt cuvintele prin care pot caracteriza întreaga carte.
 
”Șmecheria cu nepăsarea e cheia, alta nu mai e în orașul acesta. Numai că nu e un oraș. e o cușcă lângă o casă de țară înconjurată de dealuri, copaci și văzduh.
E o cușcă din care nu te scoate decât o singură șmecherie.”
 
Hmm.. Pot spune că nota dramatică în care a început m-a indus în starea mea natală de melancolie. Chiar voiam să încerc și eu șmecheria cu „nepăsarea”. Surpriza a fost că peste vreo 300 de pagini mi-am dat seama că se înșelase și așa m-am înșelat și eu! Nu asta e cheia ”evadării”.
 
”Noua șmecherie e să rămâi în prezent... Să te pierzi în detalii.. Să te bucuri! (...)
Pot să mă bucur de atâtea lucruri, de fapt sun chiar prea mutle. Ca atunci când alerg în cerc și mă concentrez pe cât de andânc respir, pe umezeala din aer și direcția din care bate vântul, cum se schimbă când suflă peste dealuri, cum încetinește și prinde viteză în pâlnia văii înguste.”
 
Cititul acestei cărți m-a făcut să îmi apreciez mai mult viața, M-a făcut să focusez pe detaliile frumoase ale vieții (natura) și să nu mă mai plâng de cât de grea-mi e viața.
Cea mai frumoasă latură a cărții este iubirea care se înfiripă între Nathan și o vrăjitoare albă, Annalise. Iubire ce-i dă putere să lupte. Totuși prin iubirea asta el ajunge în mare pericol, ci nu doar o dată! 
În același timp îți face un prieten, Gabriel, un vrăjitor negru ca el. Prin el ajunge să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă prietenia.
 
”Cea mai bună metodă de a afla dacă un om e de încredere, e să-i acorzi toată încrederea ta.”
 
Când devenise captivantă și-mi țineam respirația, s-a terminat! Nu-mi venea să cred una ca asta. Uitasem că e dintr-o trilogie, așa totul are sens. Totuși m-a descumpănit că mi-am călcat obiceiul. Eu nu mă apuc de o serie de cărți dacă nu le am pe toate, pentru că dacă le citesc așa cum s-a întâmplat cu ”Jumătatea rea” e ca și cum nu aș fii terminat cartea, așa mă simt.
 
Cartea e de citit așa în zilele de vară, în vacanțe. Dar sfârșitul e tulburător, îmi vine să citesc celelalte cărți în engleză :))
Sincer, am rămas fără cuvinte și nu-mi dau seama dacă pentru că a fost bună sau proastă, nu pot să mă hotărăsc.
Notă:
 
Cred că îi dau 3/5. Așa, pentru finalul reușit.
 
Mulțumesc librăriei de cărți online Libris pentru această carte!
 
P.S.  Proiectul continuă, vineri sper să venim cu semnele de carte și afișele :o3
 

Monday 25 August 2014

Generalizarea proiectului - Încă fără nume - Primul pas și jumătate + Despre mine.

Mi s-a reproșat de nenumărate ori că eu nu mă distrez. Din tot post-ul meu s-a ajuns la concluzia că sunt o adolescentă disperată care nu face alt ceva decât să citească, neavând o viață socială. Nu e așa! Am viață socială! Mă distrez în felul meu. Nu îmi place să merg în cluburi sau pub-uri. Merg în mall-uri și parcuri cu prietena mea. Nu am o gașcă mare de prieteni pentru că nu-mi place să mă împart în mai multe locuri. Aveam mai multe prietene într-o vreme, dar mi-am păstrat doar una adevărată, căreia să-i spun tot ce am pe suflețel. Am învățat să-mi diferențiez prietenii de colegi. E mult mai simplu așa.
Mi s-a spus să-mi fac un prieten, să-mi găsesc o ocupație. Nu e o soluție ideea cu prietenul. Am 16 ani. Prieteni am avut destui și-mi pare rău că așa mi-am provocat suferință. Dragostea e ceva prea complex. Vreau să-mi termin liceul și după să mai văd. Să spunem că m-am cumințit în privința asta.

Nu sunt tocilară! :)) Trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu, dar nu e ceva care să mă caracterizeze. Învăț pentru mine și doar ce cred eu că e necesar.
Timpul liber, în care nu ies cu prietena mea, mă ocup de acest blog sau stau cu fratele meu mai mic, îmi place să caut informații despre lucrurile care mă pasionează, sau să învăț ceva ce consider că-mi e de folos pe viitor.
Am înțeles că postarea a intrigat adolescenții care se distrează prin cluburi, dar și citesc. Nu pot decât să mulțumesc celor care m-au înțeles și mi-au acordat o șansă arătându-mi unde greșesc și cum să îndrept asta. Nu sunt multe persoane, dar sunt importante. Așa mi-au schimbat perspectiva.
Nu mai diferențiez. Promovez doar lectura. Nu mai încerc să schimb pe nimeni. De fapt încerc dar doar pe partea de lectură.

Tot ce pot să vă spun e că o să revin cu detalii. Momentat am lăsat doar partea de promovare a lecturii. Fără să mai intru în modurile tuturor de a se distra.

Voi ce părere aveți?

Saturday 23 August 2014

Împreună promovăm lectura, împreună schimbăm lumea!- Primul pas al proiectului

Să inițiezi un proiect nu e așa ușor cum pare. Atunci când îți vine ideea pentru prima dată pare atât de simplu! Dar am 16 ani! Idei am destule, dar trebuie să muncesc la aplicarea lor. Pentru început am creat o pagină de Facebook pe care o găsiți aici. Puteți da like și share.
 
 Cum spuneam, e destul de greu să pui pe picioare un proiect. Norocul meu este că am o mămică  care măcar îmi deschide niște căi, în sensul că îmi dă un punct de plecare. Acum studiez ”Managementul de proiect” și cum să scriu un text luând-o de la 0.
 
Vreau să mulțumesc tuturor celor care mă sprijină. După lansarea ideii au apărut oameni frumoși și buni, care vor să ajute și le mulțumesc! Sper ca toată lumea să vadă că nu suntem o generație pierdută, speranța există! Poate să-mi spună oricine, orice că eu nu pierd speranța. Foarte multă lume mi-a spus că-mi pierd timpul! Eu tot vreau să încerc.
 
Câteva zile nu o să fiu prea activă pe partea de redactare și blog. Las pe seama voastră distribuirea postului principal de aici ca să pot să studiez și partea teoretică. Nu pot începe o treabă așa.. pur și simplu. Trebuie să am o bază teoretică pentru a conștientiza efectiv în ce mă implic.
 
Încă aștept idei la adresa de e-mail amy.rockgirl@Yahoo.com .
 
P.S. : Am hotărât să nu mai menționez de credință, pentru că e un subiect foarte sensibil, la care nu pot adăuga argumente dacă sunt pusă la zid. Așa că acum am înlocuit ”credința” cu simplul ”bun simț”.
 

Thursday 21 August 2014

Răspuns la scrisoarea lui Tudor Chirilă -Schița unui proiect!- Strigăt de ajutor pentru toată blogosfera!

Probabil toți ați citit sau ascultat scrisoarea domnului Chirilă către noi, liceeni. Totuși, câți v-ați gândit măcar ce să faceți ca să ajutați? Nu vreau să dau cu pietre în adolescenți, că suntem într-un fel nevinovați, dar cu siguranță vreau să dau în adulții care au puterea de a schimba țara asta și nu fac alt ceva decât să spună că ”Vreau o țară ca afară”. O vrei, dar muncești să o schimbi?! Nu! Îi întorci spatele și pleci în străinătate unde o să faci muncă foarte solicitantă și uneori înjositoare. Ai putea trăii la fel și în România, dacă ai munci mai mult, dacă n-ai mai vrea să scapi odată de la serviciu și dacă ai iubi ceea ce faci!
Am aproape 16 ani, nu am puterea necesară pentru a schimba o țară întreagă, dar încerc și culmea nebuniei, asta e ce-mi doresc să fac!
Acum caut ajutor...
Caut adolescenți cărora nu le plac gunoaiele aruncate pe jos!
Adolescenți cărora nu le plac adolescenții care fumează, beau și la miezul nopții sunt în cluburile din Mamaia!
Caut adolescenți care țopăie într-o bibliotecă plină de cărți!
Adolescenți a căror inimă înflorește când au un târg de carte în oraș, nu când vine un nou Dj pe plajă...
Adolescenți care nu se înghesuie să meargă la concerte sau Zile ale orașului din care sunt printre Sandu Ciorbă sau Florin Salam!
Adolescenți care nu se plâng că muzica lui Bach e „muzică de obosiți”.
Adolescenți care nu cred că cititul e pentru proști.
Adolescenți care citesc mult și care se cred pe cale de dispariție.
Adolescenți care noaptea, în pat își spun rugăciunea și se roagă să aibă puterea de a face o schimbare în țara asta.
Adolescenți care vor să lase ceva în urma lor.
Adolescenți care visează să meargă printre alți adolescenți care citesc.
Adolescenți care vor să scrie o carte.
Adolescenți care se gândesc cum să-și facă (muncească) propri bani nu cum să îi cheltuiască pe cei ai părinților.
Adolescenți care nu cred că doar părinții trebuie să facă curățenie în casă, care nu se tem de vase, rufe sau aspirator.
Adolescenți care se apleacă și ridică hârtii de pe jos chiar dacă nu sunt aruncate de ei, care strâng în urma lor.
Adolescenți care nu se tem să se închine când trec pe lângă o biserică.
Adolescenți care nu-l condamnă pe Dumnezeu pentru tot ce e rău, care-L cinstesc!
Adolescenți care nu-și pierd credința și speranța!
Adolescenți care știu să își trăiască viața și să se distreze și fără alcool sau tutun.
Adolescenți care sunt gata să lupte pentru visurile lor!
Adolescenți care sunt gata să fie printre liderii acestui proiect.
Adolescenți cărora le va plăcea acest post și care îl vor da mai departe, încercând să schimbe ceva!
Adolescenți care au curajul să-mi spună dacă greșesc cu ceva!

Dar cu toții știm că nu ne e așa de ușor doar așa... să fim adolescenți de capul nostru... Trebuie să căutam adulți în care să avem încredere că ne vor ajuta fară a ne spulbera visurile. Adulți care să creadă în noi și în speranța noastră! Avem nevoie de sprijin din partea celor ca nu fac parte din armata de roboței plângători. Oameni mari care ne pot alimenta constant speranța și care să ne dea un punct de plecare. Atât vreau. O linie de start și una de finish.

Ce idei am pentru acest proiect?
Păi, în primul rând nu sunt singură în acest proiect. Vreau să pun proiectul acesta pe picioare împreună cu cea mai bună prietenă a mea, pe care voi o știți drept Sayuki.

Pentru început avem următoarele idei:
  • Să facem niște semne de carte proprii cu mesajul ”Dacă așteptai un semn pentru a citi o carte, acesta e semnul” și să le împânzim prin oraș. Ideea nu e originală, am văzut o poză pe Facebook și din câte am înțeles, inițiativa e a unui băiat din Cluj în cadrul proiectului ”Cărțile pe față”.
  • Să deschidem un club de lectură la biblioteca orașului (Ideea lui Sayuki)
  • Să facem postere pe care să le ducem prin școli/licee  și poate să ținem discursuri pe acolo prin prezentarea proiectului. Nu vreau să mă opresc doar la importanța lecturii. Vreau să menționez și de importanța reciclării și a credinței sau măcar de importanța păstrării curățeniei pentru o lume mai bună și mai curată.
  • Să începem să lăsăm cărți prin școli/licee/parcuri în care să lăsăm plicuri cu regulamentul mișcării, adică:
 - Dacă găsești o carte alandala prin oraș și are acel plic în ea (poate o să le însemnăm într-un fel), să nu o iei dacă nu vrei s-o citești, dar dacă vrei să o citești să îți scrii numele pe foaia de cititori al acelei cărți, să scrii locul de unde ai luat-o, dacă vrei, ce impresie ți-a făcut și locul unde ai lăsat-o.
-Dacă ai luat cartea ai datoria de a o da mai departe, dacă nu, o poți păstra, dar să lași alta în loc și să pui aceelași plic în noua carte menționând că ai schimbat-o.
  • Să facem o pagină de Facebook a mișcării.
  • Să îi găsim un nume proiectului.
  • Să facem niște tricouri cu numele mișcării (când o să avem unul) sau cu ”Șoarece de bibliotecă”
  • Eu aș vrea să ajung să vorbesc cu primarul orașului meu pentru a mă ajuta măcar moral pentru a-mi aproba ideile.
  • Să înregistrez un cântec cu mesaj puternic. Menționez că e aproape gata, i-am scris versurile și linia melodică, dar trebuie să ajung la un studio, dar asta doar când o să am niște fonduri mai mari de bani, noroc că vine ziua mea curând și sper să strâng bănuți pâna atunci poate ajung și la doamna de română să mai îmbunătățească versurile. Îmi doresc după să îl fac cumva să fie popular, nu el în sine, ci mesajul lui. Ideea mi-a venit de la melodiile din ziua de azi, cele fără mesaj.
    Şi de la o emisiune a lui Răzvan și Dani, luând un interviu unei adolescente care doar ce își lansa melodia.
    A fost întrebată ce mesaj transmite melodia ei și a răspuns ”Spiritul de distracție de la Constanța, când poți să dansezi non-stop”. Atunci Răzvan a râs și a spus că nu prea e destinat celor de vârsta a 2a, care nu mai văd în așa fel distracția. Nici eu nu o văd așa.
  • Să nu ne dăm bătute când oamenii ne iau în râs. Am fost surprinsă ieri când eram cu Sayuki și ne-am întâlnit cu niște prieteni foarte apropiați cărora le-am spus că vrem să punem un proiect pe picioare și răspunsul a fost că nu avem ce face și că de ce ne pierdem timpul astfel. E trist. Poate-mi pierd timpul, dar nu strică să sper în continuare.
Poate vă sună SF, dar mie îmi plac visurile mari. Îmi mai place să visez la o țară frumoasă, la o țară în care pot să fac ceva, măcar să încerc. Vreau o lume mai bună!

Eu am impresia că unii oameni sunt asemănători unor îngeri care sunt lăsați pe Pământ cu misiunea de a ajuta omenirea. Momentan Tudor Chirilă a reprezentat un fel de revelație, parcă el însuși are misiunea de a ajuta lumea. Pentru mine reprezintă ultima crenguță a speranței de care pot să mă agăț.

Oameni buni, adolescenți, toți cei care citiți această postare, vă rog să nu-i dați cu piciorul! Am nevoie de ajutorul vostru! Chiar dacă vă încadrați într-o singură categorie de adolescenți din ce am scris mai sunt, vă rog să-mi scrieți! Am nevoie de ideile voastre, de sprijinul vostru! Scrieți-mi idei, idei de nume pentru proiect, tot ce vă vine în cap! Nu vă opriți, sperați și voi la schimbarea țării în care creșteți!
 
 

În caz că ați uitat de scrisoarea lui Tudor Chirilă, o las ca să vi-o aduceți aminte! :)

”Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveți o șansă. Noi am fost fericiți că am descoperit Coca-cola și bananele și am crezut că dacă noi citim, și ei vor citi. Și că toți vom progresa și țara o să aibă scăpare. Noi ne-am înșelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câștigă bani acolo si tânjesc după orașul ăsta împuțit. Voi însă, voi aveți o șansă Voi, aveți șansa.

Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundații?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvați-vă! Salvați-ne! Este o singură cale! Lupta cunoașterii!! Și când veți fi câștigat lupta cunoașterii, de-abia atunci veți cunoaște să luptați cu adevărat!!!
Nu vă amăgiți cu prezentul... Salvați-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceți?„
 
Aici găsiți postarea originală a lui Tudor Chirilă. Aici găsiți pagina de Facebook a lui.

Sunday 17 August 2014

Toamnă prematură + Melodiile zilei #1


 Sunt unele imagini care te lovesc cu un cântec în minte şi îl fredonezi pierdut, la o margine de gând prin câteva note repetitive fără să ţi-l aduci aminte. Căldura şi melancolia cuvintelor lui te copleşeşte în momentul aducerii aminte. Te baţi cu mâna peste frune spunând "Cum am putut uita? Doar am crescut ascultându-l..." Frânturi ale copilăriei te lovesc în aşa fel încât realizezi că ai crescut. Că ai abandonat copilul din tine. Că deşi nu ai o vârstă prea înaintată, te loveşti cu problemele adulţilor de care te fereai. Acum nu mai este doar un cântec banal, la care tata e aşezat pe covor cu lacrimi în ochi, încercând să îl transfere de pe cd pe casetă la o combină de mult învăluită-n cenuşă. Nu mai e el. Eşti tu. Copilul firav al cărei inimă râdea la auzirea notelor aşezate într-o armonie splendidă. Copilul care nu înţelegea lacrimile alea. Dureroase nu sunt versurile melodiei, nici vremea tomnatică de afară.Eu iubesc toamna, ploaia, frunzele căzute şi frigul care se instalează subtil forţându-te să te îmbraci mai gros (şi Doamne! până şi îmbrăcatul cu haine de toamnă îţi umple sufletul de bucurie). Nu, nu asta provoacă durerea sau melancolia pe care o simţi, ci conştientizarea metamorfozei prin care ai trecut, treci şi vei trece! Copilul pe care eşti nevoită să-l laşi în urmă pentru a înfrunta ce ai în faţa ta. Dar copilul suferă, noaptea îşi cere căţeluşul de pluş ca să poată dormii, îl găsesc ascuns în pătură. Totuşi când ochii acestuia întâlnesc razele dimineţii dispare fără urmă. Lasă în urmă o adolescentă cu responsabilităţi, care n-are timp de copilări, care e forţată să ignore copilul închis cu cheia într-o cămăruţă întunecată din sufletul ei.

"Ai frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit

Ieri iubita mi-a spus târziu
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi

Codrul verde şi-adânc era
Şi-avea umbră de catifea
Şi-n tot codrul sub cerul clar
O galbenă frunza doar

Ai frunză galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit
Aifrunza galbenă
Ai glasul tău
Ai frunză galbenă
Ca visul rău

Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Şi-n ea mă lovi căzând

Ieri iubita mi-a spus târziu
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastra se va sfârşi
Când galben de tot va fi

Ai frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit
Ai frunză galbenă
Ai glasul tău
Ai frunză galbenă
Ca visul tău."
E un post mai diferit, dar aşa sunt eu. Când am început să scriu postul nu ştiam că o să fie aşa...
Totuşi vreau să vină toamna mai repede.

Saturday 16 August 2014

Despre ploaie...

Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu iubesc ploaia...Şi nu ştiu nici cum e vremea la voi, dar la mine plouă atât de frumos, de lin, de liniştitor încât mă unge pe suflet.

Pentru mine simpla ploaie reprezintă o eliberare a tuturor friciilor şi durerilor acumulate în suflet. Amprentele tuturor vorbelor urâte sau a sentimentelor negative pe care le ascund acolo, sunt spălate, dispar ca dintr-o dată să fiu fericită, din nou eu. Îmi place să spun că plouă cu fericire, cu eliberare! :3

"Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercam să facem noi
Un oraș fără păcate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate" - Ploaia care va veni (Pasărea Colibri)


Friday 15 August 2014

New in my library #18 + ”Gaudeamus” la Constanța

Ieri am primit un telefon de la mama care îmi spunea că e un cort mare cu multe cărticele. :3
Ce a făcut Lissa având în vedere că e ziua ei de nume azi? Hi hi hi, a profitat de ocazie.
M-am plimbat printre rafturi de vreo 3-4 ori, dar totul era dezamăgitor, prețuri ca la Diverta/Cărturești până când la cei de la Nemira îmi săreau niște buline cu 5/10/15 lei în ochi.
În mare credeam că sunt cărți mai no-name, dar fals. Inclusiv Jocurile Foamei în ediția hardcover erau la 10 lei! Stephan King la 10 - 15, Rodica Brașoveanu la 5 - 10 lei, Gossip Girl la 3 lei, niște bunătăți de luat acasă, chiar dacă rafturile au burtică vizibilă și dau pe-afară. :3
 
De la Libris.ro am primit Jumătatea rea de Sally Green. (Îmi pare rău că nu reușesc să pun pozele ca lumea...)
 
Și de la târg mi-am luat următoarele bunăciuni:
 Lupta celor  nouă de Pittacus Lore
 Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore
 Misterul lui Edwin Drood de Charles Dickens
 Jocul lui Ender de Orson Scott Card
 Gnoza.Enigma templului lui Solomon de Philip Gardiner
 
Și multe semne de carte. :3 :3 Aici e o poveste drăguță. Doamna care era la casa de marcat a auzit că spusesem către befefeica mea că sunt semne de carte la liber așa că ea ne-a pus în sacoșică atâta amarul de semne. :3
 
Nu știu ce să vă mai spun.. de Lissa care era cu cea mai bună prietenă a ei în Constanța la 11 noaptea? Inocenta Lissa la un târg de carte de la 9 la 11. O.o A fost o zi superbă și nu o să o uit prea curând. :3
Voi ce mai faceți? Ce citiți?
 
V-ar interesa un post cu părerea mea despre seria Jocurile Foamei?

Monday 11 August 2014

Câștigător concurs! :3

Cu chiu cu vai, am reușit să închei și concursul ăsta. Asta după ce am uitat de el! :))
Nu cred că mai puteți întâlni așa o aiurită..
 
Câștigătorul îl aveți aici . Câștigătorul este rugat să trimită datele sale la adresa amy.rockgirl@Yahoo.com în decursul săptămânii acesteia, dacă nu, lunea viitoare voi alege alt câștigător! :)
 
Am terminat de citit Jocurile Foamei, acum devorez volumul al doilea. Voi ce mai faceți? Ce mai citiți? :o3
 
 

Saturday 9 August 2014

Prelungire concurs până luni (ultima strigare!) :3 + Leapsă ”Vara într-o sacoșă de cărți”

Hei, hei. Am văzut că se încheiase concursul şi eram cam pustiu şi e ciudat.. .că doar nu trebuie să faceţi cine ştie ce... Aşa că pentru cei care nu au apu cat să se înscrie aveţi aici posibilitatea de a o face.

Eu m-am apucat de ascultat U2 şi rock vechi. De citit m-am apucat să citesc ,,Jocurile Foamei'' sunt cam putoare în ultima vreme şi hmm.. aveam nevoie de ceva YA să mă pun pe picioare pentru că în conformitate cu GoodReads-ul meu ultimele 10 cărţi citite au fost pentru şcoală şi da, clasice şi eram 'Uhhh.. Nu se poate!'.

Apropo de concurs şi Sayuki organizează unul super drăguţ, vă puteţi înscrie aici. Aşa că tot mi-am adus aminte de concursul ei, mi-am adus aminte şi de leapşa pe care mi-a pasat-o. :))
 Hmm.. să vedem cum mi-aş face eu ,,Vara într-o sacoşă de cărţi''.

1. Drumul către mare: o carte pe care ai așteptat de mult să o citești. 
,,Exerciţii de echilibru” de Tudor Chirilă - Auzisem numai lucruri frumoase despre carte, dar pentru că o citea toată lumea în perioada aia, nu am vrut să mi-o cumpăr. La liceu a menţionat Doamna diriginte de ea când bătea un apropo că totate vedetele din ziua de azi se cred mari autori, ok asta înţelesesem, dar de ce nu i-o fii dat o şansă? Aşa că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să mi-o comand de la Libris şi la următoarea oră de Lb. română eram deja cu ea pe bancă şi surprinzător, mie mi s-a părut genială! O recomand cu multă căldură (sau răcoare, pentru vremea asta ploştitoare) :3
 
 
2. Răsărit de soare: cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața. 
,,Insurgent” de Veronica Roth - Terminasem Divergent cu vreun an în urmă şi mă lăsase cu gura căscată. Când am auzit că apare şi Insurgent la Leda eram atât de nerăbdătoare încât mi-am luat-o cu precomandă. Am terminat cartea într-o zi jumătate. Adormeam târziu pe la 3-4 şi îmi pusesem ceasul să sunte la 7 ca să continui citeala. :3 A meritat osteneala, deşi mi-aş fii dorit să nu o termin aşa de repede. :))

3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citești noaptea. 
,,Fior” de Maggie Stiefvater  - eram clasa a 8a, vacanţa de iarnă şi nu aveam voie să citesc pentru că luasem note minuscule la simulări, dar încăpăţânata de mine citea Fior după 12 noaptea (ca să doarmă toată lumea), la lumina telefonului şi nu regret. :3
 
4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o.
,,Zi după zi” de David Levithan (De-abia aşteptam să o menţionez) - Îmi plac mult cărţile Fan Fiction de la Editura Trei şi căţii ăsteia îi citisem vag descrierea.. Am luat-o tot de la Libris pe sponsorizare şi ohh m-a uimit. Chiar aveam nevoie de aşa o carte liniştitoare şi mai profundă. 

5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută. 
 ,,Ion” de Liviu Rebreanu... - Am făcut prostia să o iau şi pe sponsorizarea celor de la Libris când aș fii putut să îmi iau o carte mai specială.... Mare greşeală...
6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție
 Hmm.. ,,Academia Vampirilor” de Richelle Mead.
 
7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.  
,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu - Ultima noapte de război încă mă aşteaptă :))
 

8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță. 
 ,,Fata şi marea” de Maureen Johnson - E absolut perfectă pentru vacanţe, mai ales cele de vară. :3

9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta. 
Vremea Îngerului de Anne Rice (Cântecele Serafimului #1) - Cartea asta m-a schimbat radical. Mi-a fost ca un pumn în faţă, o trezire la realitate. Pot spune că prin ea am ajuns să văd mai mult decât se vede. O recomand celor care nu au o problemă cu Dumnezeu sau Îngerii. :)

10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede.  
Numerele de Rachel Ward - La început am crezut că o să fie ceva monoton, dar nu a fost aşa şi am devorat-o în vreo 2 zile şi mi-aş fii dorit să o las mai moale cu ea.. se terminase brusc. :)) 
 
Leapșa e la liber pentru că nu știu cine a făcut-o și cine nu așa că aștept doritori, dacă nu o-i fii ultima. :))
 
Vă las cu niște muzică frumoasă. :3 :3
 
Voi ce mai citiți? Ce mai faceți?
 


Tuesday 5 August 2014

O poveste adevărată + La mulți ani Bff-ică + Cum am ajuns să îmi cunosc bffica prin intermediul internetului și a blogului

Hmm, astăzi cea mai bună prietenă a mea a împlinit 18 ani și oficial poate fi dată în urmărire generală pentru că a luat două paie de la Mc fără să fii cumpărat ceva de acolo și a călcat pe spațiul verde al acestei țări. :)) La mulți ani, Sayuki! Să fii implinită, fericită, iubită și blogușorul tău să crească din ce în ce mai mare și mai pufos și cum o groază de sponsori! :3
 
În postarea asta aș vrea să spun povestea prieteniei noastre, demonstrația ipotezei că suntem ghidați de Univers, Karmă, Dumnezeu sau pur și simplu o forță pe care nu o putem vedea și fiecare îi spune cum vrea.
 
Acum un an și ceva, prin August 2012 am dat de site-ul celor de la Nemira care ofereau un vocher celui care redacta o recenzie cum trebuie așa că am căutat pe net pe cineva care făcea recenzii frumoase și întâmplător am dat de Sayuki‘s Blog și clătindu-mi ochii pe acolo am văzut că îmi place ce face și cum scrie și că mă tentează ideea. Adică dacă „tipa” asta poate să scrie așa de „mișto” eu de ce nu aș putea?  Așa că intram aproape zilnic să văd cum e structurat blog-ul ce ar trebui să  mai pun la al meu, ce mai citește ea, înainte să-mi cumpăr o carte îi citeam recenzia de la ea și mă luam după câte bulinuțe i-a dat (pe vremuri așa era :3) și tot așa până am strâns vreo 5 post-uri și mi-am făcut curaj să o întreb pe blogul ei la rubrica de „Întrebări” ce părere are de începutul meu de blog și spusese că e ok și eram așa de „Yaaaay”.
Am continuat să îi urmăresc blogul și în una din postări spunea că este din Constanța la 30 de minute de mare și eram yaaaaay, ce drăguuuuț. :3 Dar știam că ai mei nu m-ar lăsa în Constanța pentru că eu sunt la o distanță de vreo 20 de km față de Constanța  și pe vremea aia nu făceam naveta și așa nu am contactat-o.
După evaluarea națională am făcut un post în care spuneam că aș vrea să intru la Liceul Teoretic „Decebal”, dar nu știu exact profilul că eu vreau ceva și tata alt ceva și bla-bla... Ei bine, Sayuki mi-a scris că ea e deja la liceul acesta și că mi-l recomandă cu inima deschisă și hmm, nu am prea dat mare importanță.. După ceva timp am realizat ce se întâmplă și am luat mail-ul blog-ului ei și am început să vorbim pe mail și eram așa de entuziasmată și aflasem că este din același oraș cu mine, la diferență de 10 minute de mers lălăit. :)) Între timp mi-a dat chiar și adresa ei personală de email și am tot vorbit și voiam să ne vedem, dar mereu ploua și nu mai puteam să ieșim și amânam și prima dată când am sunat-o eram așa speriată și entuziasmată și fericită în aceelași timp.. Până la urmă am ieșit și a fost așa „Wow” mi-aduc aminte și cu ce eram îmbrăcată :))) Și ziua exactă 4 Iulie - da, da, da, da, ca ziua Americii :3 după am fost foarte aglomerate că pe 17 Iulie am plecat în vacanță, dar continuasem să vorbim prin mail și ne apropiam din ce în ce mai tare. Ne-am făcut obiceiurile noastre, beam suc și mâncam un anumit tip de chips-uri și cam așa e și acum :)) De ziua ei am ieșit și ne-am apropiat și mai tare atunci. La începerea liceului am mers împreună și tot ea îmi era „ancora” că doar pe ea o știam cel mai bine pe lângă niște foști colegi cu (,) care nu prea aveam legătură.. și mai stăteam din când în când prin curte împreună, atât cât apucam. Mai ieșeam în week-end-uri. Era o perioadă frumoasă. :3 Acum e și mai frumoasă. Am început să ne spunem tot felul de chestii personale, să ne cunoaștem părinții să merg pe la ea și tot felul de chestii. :3 Am creat o prietenie sinceră și adevărată, fără vreo ceartă.
După un an, o lună și o zi avem aceelași obicei să cumpărăm Cola de cireșe și chips-uri de la Kaufland, uneori înghețată, dar fără Cola nu se poate. -menționez că nu a fost mereu Cola de cireșe :))-
Acum tot nu realizez cât de real poate să fie și tot atât de ireal. :)) Cea mai bună prietenă a mea este motivul pentru care mi-am făcut un blog.. e ca și cum Universul ar fi considerat-o deja befefeica mea și mă împinsese de la spate ca și cum aș fii cunoscut-o. Doamne! Frumoasă poveste! :) -Acum e momentul să fiu recunoscătoare celui de sus pentru asta, mulțumesc!-
Azi am ieșit aproape toată ziua și am hoinărit prin mall și parcuri.. a fost o zi frumoasă.
Mulțumesc, Sayuki!
Post-ul acesta e ca peste ani să nu uităm de unde am început *heart* și nici că ne-am cunoscut prin intermediul blog-ului. :)
Nu vreau să ne trădez identitatea așa că pun poze doar cu mâinile sau picioarele noastre. :))
 

***Update***: uitasem să menționez că și datul în leagăne este una dintre tradițiile noastre. :3
Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?
 
 
 
 
 
 

Monday 4 August 2014

R: Cum aș vrea să fiu eu perfectă + Cum să îți crești ego-ul (nu e de bine)

Vă spun sincer că nu mă așteptam să răspundeți provocării, mai ales înaintea mea. Așa că am zis că dacă tot am lansat provocarea, ar trebui să mă țin de ea. Cum aș vrea să fiu eu perfectă și ce aș vrea să corectez la mine? Păi.. fac o listuță.
 
 
 
1.Eu mi-aș dori să nu îmi mai pese de aspectul meu fizic și să nu mă mai simt complexată de el - Sunt în perioada aia în care dacă am 51 de kg mi se pare că lumea se sfârșește, când mă uit în oglindă am impresia că am burtă, am tot felul de bubițe și dermatologul mi-a spus că nu o să treacă decât după reglarea hormonilor și asta o să dureze ceva și sunt momente în care mă uit la mine și nu îmi place ce văd- Off, aș vrea să mă uit în oglindă și să nu mă mai plâng că am picioare prea groase, păr prea tocit și să îmi pierd timpul plângându-mă de aspectul fizic. Adică da... Să mă îngrijez, dar să mă mulțumesc așa cum sunt, să trec peste bariera asta a ce e înafara mea că până la urmă nu prea am cum să-mi fac picioarele subțiri și pielea ca a unui bebeluș așa dintr-o dată...
 
2.Mi-aș dori să pot să aloc mai mult timp cititului, cântatului și ieșitului în natură. Aș vrea să nu fiu dependentă de internet, calculator și alte minuni virtuale. Aș vrea să fiu liberă și dacă să spun că stau doar o oră la laptop, doar atât să stau, ceea ce nu e valabil momentan.
 
3. Aș vrea să nu mai fiu atât de manipulată. Printre marile mele defecte este faptul că sunt foarte ușor de influențat la chestiuțe micuțe cum ar fi un concert, dacă eu nu vreau să merg, dar un prieten de al meu merge și mă invită politicos să vin și eu, ajung acasă și mă cert cu ai mei să mă lase și după ceartă îmi dau seama că NU EU voiam să merg la concert... Chestie ciudată știu, dar e o chestie în psihologie, îți intră în subconștient și nu te prinzi. Surprinzător e că la mine e mai accentuat la băieți adică dacă vine o fată să îmi spună ceva, nu reacționez, dar dacă e un băiat.. se schimbă ecuația :)) Prin urmare mi-aș dori, să nu mai fiu influențabilă și să realizez din prima când cineva încercă să mă manipuleze.
 
4. Aș vrea să nu mai dau importanță relațiilor până cresc... adică poate că ai mei aveau dreptate că la 15 ani mă îndrăgostesc de oricine și nu o să știu să fac alegerile cum trebuie, prin urmare os ă sufăr ca un cățel și bla-bla...și majoritatea băieților dacă sunt peste 16-17 ani, caută alt ceva. Nu prea mai găsești romantici care să se îndrăgostească și să îți dedice melodii, adică eu nu am mai găsit așa un băiat de când aveam 12 ani și pe bune că atunci era așa drăguț că băieții fiind mici nu au suferit și spun tot ce simt, dar și-o iau în cap după ce cresc și e nașpa.. Aș vrea să reușesc că las goana asta după relații de-o parte, dar odată ce te-ai obișnuit e greu să te debarasezi de sentimentul acela că cineva are nevoie de tine și ține la tine.
 
5. Aș vrea să nu mă mai cert cu sora mea. Am o soră care e clasa a 8a și e cam opusul meu, adică nu prea citește nu prea ascultă rock și chestii... eu sunt cu muzica ea cu lucrul manual, nu că nu a încercat și tot ce fac eu. Momentan ne certăm de cum ne trezim. Urăsc că îmi poartă absolut toate hainele, încălțările și tot felul de lucruri de ale mele. Să nu credeți că nu avem fiecare hainele ei și șifoniere separate, dar mna.. poate al meu dulap pare mai apetisant :)) Și credeți-mă că mă umflă toți nervii când văd că îmi poartă hanoracul preferat și cine știe ce încălțări... Aaaa, ne mai certăm că ea nu face curățenie și eu fac mereu și pff.. e greu. Ciudat e că față de fratele meu de 3 ani și jumătate nu am nici o problemă și i-aș da cu mare drag dulapul meu :)) Prin urmare mi-aș dori să nu mă mai cert cu ea și să fiu mai îngăduitoare. Menționez că mama asta îmi spune plus că dacă odată are loc vreun accident o să rămân cu ea pe conștiință și că mi-aș fi dorit să îți dau haine :))
 
6. Punctul acesta are o strânsă legătură cu titlul. „Cum să îți crești ego-ul”. Yup, al meu crește adică încep să mă simt importantă e ciudat.. acum realizez asta și încerc să nu mai fac asta, dar ca idee.. Și ego-ul nu crește singur, adică nu mă pot simți eu importantă doar că mă uit în oglindă :)) Nu.. E mult mai complex. La mine a venit prin invitații și toate săptămâna trecută. Întâi am făcut un cover pe youtube pentru a afla părerea unui prieten și eu i-am spus că nu mi-a plăcut cum a ieșit și el mi-a zis că am vocea frumoasă și cânt bine la chitară și să nu îmi mai fac probleme și bla bla... Următoarea zi s-a întâmplat ceva și mai ciudat.. Pe Facebook și prin auzite am dat de o fată care face niște fotografii superbe și știam că pe foarte puțin fotografii își ia cam 50 de lei, sunt ceva bani, dar mă gândeam că în viitor poate m-aș duce la ea, dar nu prea sunt eu genul și îmi scrie pe Facebook facă vreau să îi fiu model.. și am rămas șocată și iar m-am simțit importantă, iar ego-ul meu a luat-o la goană. Bun, următoarea zi primesc un telefon și sunt invitată la un concert la care cum spusesem mai sus, nu voiam să merg. M-am certat cu ai mei după am realizat că nu era dorința mea, dar în aceelași timp m-a făcut să mă simt iar importană :)) Iar ieri am ieșit cu cea mai bună prietenă a mea în parc și îmi spusese că până acum nu a mai cântat la o chitară așa că am zis că aduc eu una și poate o învăț ceva și am luat o pătură și a fost super fain. Între timp au venit niște prieteni și m-au invitat să cânt într-o seară la o terasă (dar cam târziu) și vă dați seama că și atunci m-am simțit importantă și e ciduat... Mă simt ceva mai mult decât sunt și toate ofertele de sus trebuie să le refus. Nu știu, nu mă reprezintă. Mi-aș fi dorit să cânt la terasa, dar la 10 jumătate noaptea n-am șanse să mă lase ai mei. :)) Deci mi-aș fi dorit să fiu în banca mea...
 
Cam atât. Vă mulțumesc că ați acceptat provocarea. Sper să ne fie de ajutor în viitor. :3
 
Voi ce mai faceți??