Thursday, 17 July 2014

Ion de Liviu Rebreanu (Recenzie)

Le multumesc celor de la Libris pentru această carte.


Prezentare:

„In evolutia literaturii romane se poate vorbi despre "momentul Rebreanu". Pentru a pune in valoare contributia romancierului, nuvelistului, dramaturgului si publicistului Liviu Rebreanu am construit o serie de autor care subsumeaza carti foarte cunoscute, precum: Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor, Ciuleandra, Adam si Eva, Gorila" dar si mai putin circulatele titluri: Amandoi, Craisorul, Jar, Metropole, Teatru, Calvarul.
Puterea de fascinatie a stilului lui Rebreanu rezida in finetea si ineditul constructiei, in plasticitatea imaginii in stare sa comunice concret un timp si un spatiu atat de abstracte. Drama care zguduie din temelii viata satului Pripas e declansata de transformarea spectrului permanent al saraciei intr-o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemenea altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion «parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-insul». Brutalizat de conditiile vitrege i care traieste si purtand in suflet o dragoste strivita, Ion devine nesimtitor la tot ce se petrece in jurul sau.“ - Lucian Pricop

Recenzie:
Romanul începe într-o zi de duminică, locuitorii satului Pripas se afla la horă, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Încet se face introducerea personajele astfel Ion este plasat în mijlocul acțiunii, acesta o invită pe Ana, o fată bogată care era deja promisă țăranului bogat George Bulbuc, la joc, deși îi plăcea de Florica, o fată săracă. Până la urmă George află de Ion și Ana așa că apare și tatăl Anei și se ajunge la un conflict mai amplu. După acest conflict cartea pune accent pe moralitatea oamenilor din acele zile. Chiar dacă pare plictisitor sau inutil, până la urmă te face să conștientizezi că umanitatea a evoluat față de acum 75 de ani. Dacă v-aș spune ce urmează important în roman, ar însemna să nu o mai citiți așa că mă opresc aici, deși n-am scris mult. În mare începe un conflict pentru -l convinge pe George să aprobe căsătoria cu Ion, pentru ca acesta să îi ia pământul Anei, și centrul cărții se bazează pe mijloacele în care el ajunge să aibă acest petic de pământ, ceea ce sacrifică pentru el. Merită citită.

Părere personală:
 Trebuie să treci și prin latura asta literaturii pentru a te putea considera un lecturant, plus că este lectură obligatorie pentru clasa a 10a și bineînțeles bacaleaureat. Sincer Rebreanu îmi seamănă cu Slavici și mesajul cărții este unul care te ajută pe parcursul vieții. O recomand tuturor.

Mulțumesc încă o dată celor de la librăria online Libris pentru această carte.

Notă: Nu e o carte ușoară și nici grozavă  și dacă ar fi să spun fix ceea ce cred fără să fiu ipocrită și să o ridic în zlăvi de dragul recenziei, păi... Și-aș da 3/5. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut, dar nici că mi-a plăcut. E o carte pregătitoare în ceea ce privește cruzimea vieții.

*** Pentru cei ce o au ca lectură obligatorie: NU vă speriați de ea, nu e chiar atât de rea!***
Cartea  mi-a fost oferită de librăria de cărți online.

Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?

9 comments:

  1. Pe mine tare m-a chinuit 'Ion' :))
    De la Rebreanu mai mult mi-a placut 'Ciuleandra', daca nu ai citit-o pana acu, iti sugerez sa o faci. :)

    ReplyDelete
  2. Mie mi-a plăcut chiar mult "Ion". Spre deosebire de "Enigma Otiliei", nu a avut detalii care să te ţină în loc. Desigur, viaţa de la sat nu e un subiect tocmai fantastic, care să trezească curiozitate, dar latura acestei vieţi pe care a abordat-o autorul mi se pare îndeajuns de interesantă încât să lecturezi romanul de la început până la final fără impedimente.
    Da, şi eu aş asocia stilul lui Rebreanu din "Ion" cu cel al lui Slavici. În "Pădurea spânzuraţilor" însă stilul lui Rebreanu diferă cu mult de cel al lui Slavici.

    ReplyDelete
  3. Mulțumesc mult de recomandare. Trec în clasa a zecea și Ion se află pe una din lecturile obligatorii și mă îngrijoram, însă dacă nu e o carte chiar atât de rea, o să merg zilele următoare să o împrumut.
    Frumoasă recenzie!:)

    bobiță

    ReplyDelete
  4. Am citit cartea dar sa fiu sincera nu mi-a placut, nu este genul meu. Recenzia ta este minunata, imi place mult.

    ReplyDelete
  5. Din pacate ,"Ion" a fost singurul roman pe care nu l-am citit si acum imi pare rau. Poate o sa ma apuc odata si odata sa il citesc,chiar daca am dat bacul:). Frumoasa recenzia!:*

    ReplyDelete
  6. O am acum pe lista de lectura pentru scoala si m-am apucat de ea, pare genul de carte usor de citit, dar cel mai probabil o sa-mi ia mult pentru ca deja stiu ca Rebreanu nu se diferentiaza mai cu nimic de resul clasicilor romani.

    ReplyDelete
  7. Chiar acum o citesc și nu știu dacă pot să o termin ... Cred că trebuie să iau o pauză după fiecare pagină citită. -_-

    ReplyDelete
  8. Am citit demult cartea, insa nu prea mi-a placut. Au fost altele care m-au impresionat, precum Camil Petrescu :)

    ReplyDelete
  9. Sincer.. este una dintre puținele cărți pe care nu le-am citit pentru Bac :)). Pur și simplu.. n-am reușit să trec de prima pagina.. Surprinzător totuși este că mi-a plăcut Moromeții :)).

    ReplyDelete

Parerea ta conteaza! <3