Hăinuţă nouă, forţe noi şi poveşti de viaţă :3

Vă rog, nu daţi cu pietre!
Ştiu că timpul a trecut, iar blogul a rămas părăsit şi decazând continuu în blogroll-urile voastre, dar parcă timpul a trecut pe lângă mine. Au apărut pasiuni noi, în care m-am implicat, iar într-o dimineaţă m-am trezit că nu am timp destul pentru toate, aşa că trebuie să aleg şi până la urmă aşa am şi făcut. Mi se pare tragic că a trebuit să fac asta, viaţa-i dură, uneori. Mai jos e o poveste luuungă despre cum m-am lăsat dusă de val şi nu am realizat că am lăsat bloguşorul în urmă (tare, tare în urmă). Cred că doar cei înarmaţi cu putere o să o asculte (citească, ştiu) ceilalţi, cu mai puţină, puteţi sări la ultimul paragraf  :3

Drept cadou pentru blog sau mai bine spus "ofrandă de pace", i-am pus o hăinuţă nouă, care sper să vă placă. Ahh, mi-era aşa de dor să scriu şi e aşa de frumos cum degetele ştiu drumul singure pe tastatură.

Nu ştiu prin ce euforie, dar de Sf. Paşte am bătut toate rudele la cap cu oferta de la Cărtureşti la "Lecţia de Desen", cred că majoritatea celor interesaţi de subiect o ştiţi, un fel de "Biblie" a noţiunilor de bază pentru folosirea "academică" a unui creion, mare de nu-ţi încape în bibliotecă şi pufoasă de vreo 900 de pagini. La început mă speria, până într-o zi când doamna profesoară de desen ne-a pus să facem o farfurie pe care să desenăm ceva care să te ducă cu gândul rapid la Constanţa, pentru că venea ziua Europei. Dă-i şi pictează, nu din cine ştie ce pasiune, dar speram să-mi încheie media mai repede şi să lenevesc în ore, că la noi la desen e serios, ai desenat de 7, 7 ai, and so on. Măi, dar ce să vezi? Mi-a plăcut, când am văzut ce a putut să iasă din 3 culori şi o pensulă pe nişte ipsos, mi se umplea sufletul aşa că am mai făcut încă vreo câteva. La mine în clasă sunt mulţi care desenează, fiecare lucruri diferite, am nimerit frumos. Am picat eu admiterea la Liceul de Arte (voiam muzică, deşi nu studiasem la nivelul la care se preda acolo, am zis să mă înscriu, am picat cu 5.92, aveam nevoie de 6.00 să fiu admisă, am crezut că nu o să mă iert niciodată pentru asta, dar acum mulţumesc lui Dumnezeu că la câtă teorie muzicală aş fi mâncat acolo, ajungeam să displac să fac muzică), dar a meritat să vin aici să învâţ pe bune şi să fur meserie de la colegii care desenează o gamă largă de subiecte, de la anime-uri la sticla de pe bancă sau design vestimentar. Aşa, deci vine Sfântul Paşte şiiii "puf" apare o ofertă la "Biblia" desenului, fapt care se împleteşte perfect cu dorinţa de a încerca să iscălesc şi eu ceva artistic pe hârtie, după ce am făcut fifty-fifty cu sora mea am luat cartea. Imediat ajunsă cu ea acasă am tot făcut "wow" răsfoind paginile. Am luat creionul şi m-am apucat de treabă. Am desenat, desenat, desenat, în ore, în pauze, acasă, peste tot. După am auzit de "Pasteluri" într-un video pe youtube, următoarea zi mă tot documentam şi următorul pas a fost să merg la magazinul Pictor, de acolo mi-am luat primele creioane pastel. Acasă am realizat că n-am hârtia necesară pentru a le folosi, am aşteptat altă ocazie să-mi iau un bloc de desen, iar după câteva zile am primit din întâmplare o cutie de pasteluri adevărate, nu creioane. Pasteluri cretate, aproape că nu mai voiam să dorm, mă jucam cu ele ore întregi, dar dintr-o dată a venit ziua în care am realizat că totul trebuie moderat, că în acelaşi timp îmi plavce şă cânt, să scriu, să citesc, să învâţ şi că e greu să le faci pe toate aşa că te axezi pe ceva important pentru că visele merită sacrificii.
Da. Am un vis, unul mare de tot, un vis de fetiţă bleagă. Şi o să îl spun doar dacă mi se cere, l-a fel o să fac şi cu desenele, o să postez câteva, doar dacă lumea vrea.

Tot venind vorba de visuri (da, aşa e corect în contextul acesta), vreau să pun în mişcare proiectul "Pagini cu suflet pentru fiecare", dar asta  puţin mai diferit şi între noi, bloggeri întâi, dar asta doar dacă mai e cineva interesat.

Ştiu că am abandonat blogul, dar vreau să-l populez la loc. Mai e lume? Mai citeşte cineva poveştile unei puştoaice de 16 ani?

De-abia aştept să văd dacă mai e lume. Oh, în scurt timp voi face colţişorul acesta bilingv.

Las o melodie drăguţă, din ultima parte apărută din "Jocurile Foamei".
Zile frumoase, mi-a fost tare dor de voi!

Jumătatea sălbatică de Selly Green (Half Life #2) - Recenzie

Cartea mi-a fost oferită de librăria de cărți online, Libris, vă mulțumesc!

 

Descriere:

După ce şi-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, şi a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vrăjitor cu drepturi depline, Nathan luptă pentru supravieţuire, hăituit de Vânătorii Consiliului şi mânat constant de dorinţa de a-l regăsi pe Gabriel şi de-a o salva pe Annalise.

Adevărata provocare însă este să înveţe să-şi controleze Darul proaspăt descoperit, latura sălbatică a sinelui, sursa unei puteri ce ameninţă să spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul său destin, ci destinul întregii lumi a Vrăjitorilor.

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune să bea mai puţină cafea.

La Editura Trei a apărut Jumătatea Rea, romanul său de debut şi primul volum al trilogiei Half Life. Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare. Acum o puteți comanda și de pe Libris.ro apăsând aici.

 

Recenzie:

Având în vedere că citiți această recenzie, presupun că ați citit deja prima carte. În volumul acesta, stilul postmodern al autoarei se intensifică, așa că în carte sunt pagini și paginii doar cu interjecții, iar la un moment dat chiar te plictisești. Cartea are și puncte tari și puncte slabe, printre punctele tari se află relația de prietenie dintre Nicholas și Gabriel, care se intensifică și cel din urmă dă dovadă de loialitate, iubire și înțelegere deplină, pot spune că până la urmă chiar pune viața lui Nicholas mai presus de a lui. A fost prima dată când am vrut să las o carte necitită, m-a enervat smiorcăitul personajului principal după iubirea vieții lui, nu vezi fapte, acolo e doar „o să moară ce să fac, nu mai pot, mor și eu” dincolo de faptul că-i o carte, noi toți avem momente când reacționăm așa, când preferăm să ne văicărim și să etichetăm o situație drept una imposibilă, decât să lăsăm panica și să căutăm soluții. Doar privind din unghiul acesta am reușit să continui cartea. Altă bulină neagră a fost moartea consecutivă a personajelor, pe bune că aici nu trebuie să te atașezi de nici un personaj că nici nu știi când face „puf” și nu mai e. O să închei cu o bulină albă, mi-a plăcut foarte tare că până la urmă lasă ura adunată de secole și se aliază toți, pentru a îl învinge pe Marcus.

 

Părerea absolut personală:

Cartea asta e bună pentru a te face să realizezi unde greșești în viață și cum ar fi mai bine să reacționezi, dar te poate și plictisi. Eu vă sfătuiesc 75% să o citiți și 25% mai bine să recitiți primul volum, care categoric a fost mai bun.

 

Notă: 2.5\5

 

Mulțumesc încă o dată celor de la librăria de cărți online, Libris pentru șansa de a citi această carte.

Sa mai spargem din bariele mintii prin „Profetiile de la celestine” de James Redfield & Carol Adrienne (recenzie)

Le multumesc celor de la libraria online de carti pentru oferirea sansei de a citi aceasta carte deosebinta. Multumesc, libraria Libris.ro!

 

N-am sa va mint: intai am vazut filmul...

 

Apoi am citit romanul. Profetiile de la Celestine,publicat de James Redfield in 1993,este un roman-parabola.Construit frumos ,isi poarta cititorul pe paliere neasteptate ale  evolutiei constiintei de sine, si daca ne gandim ca a fost scris acum 21 de ani ,putem spune ca este de-a dreptul vizionar la capitolul studierea psihologiei individului si-a maselor.

Succesul romanului, dar mai ales impactul ideilor prezentatea acolo, asupra cititorilor....a impus cumva necesitatea aparitiei unei lucrari-anexa, menita sa ajute cititoru lsa digere si sa intenalizeze ideile romanului.Doi ani mai tarziu, Redfield, alaturi de Carol Adrienne ,publica ”The Celestine Prophecy – An experimental guide ”.

De ce ar avea nevoie de un ghid,m-am intrebat, rasfoind cartea intr-o librarie ...Si-apoi am inteles.Atat de multe concepte noi ,atat de multe abordari esoterice ale lumii noastre prezinta autorul ,incat s-a dorit aprofundarea lor, sadirea invataturilor acelea in sufletul tuturor acelora deschisi catre asta fara riscul de a exista dubii, sau intelegeri deformate.

”Exista o anume diferenta intre a citi despre aceasta noua  abordare a vietii si perceptiile directe necesare pentru a o adopta”

Mi-a placut mult ca cititorului i se explica  frumos ideea ca perceptiile  ar trebui educate.

Viziunile prezentate de autor se adreseaza si creierului, desigur...dar accentul cade si pe latura extrasenzoriala.Acelei parti din noi care opereaza mai mullt cu intuitia decat cu ratiunea.

Cele noua viziuni sunt in opinia mea niste observatii subtile cu privire la micro si macro universul in care ne traim vietile.

Sunt prezentate ca o poveste, si practic nu prea ai cum sa nu le intelegi:

1.Masa critica – capitolul acesta face referire la faptul ca tot mai multi oameni isi inalta constiinta catre aspectele spirituale ale vietii,ajungand sa creeze un fel de camp pe forte, un mental colectiv care atrage ca un magnet si restul persoanelor, neinteresate de partile nevazute ale lumii.

2.Un prezent mai amplu – sinteza a ideii ca  oamenii nu vor mai fi preocupati doar de aspectele materiale , sau de confort.Tehnologia prin evolutia sa participa la emanciparea spirituala a indivizilor.

3.Totul este o chestiune de energie – Totul in jur este energie, si oamenii incep sa inteleaga asta.Energia,odata recunoscuta, intelegem ca putem dispune de ea, o putem focaliza sau directiona unde dorim noi.

4.Lupta pentru putere – Acesul individual la energia Universului este un aspect legat de virtutile si echilibrul fiecarui individ.Cand nu mai detinem abilitatea de-a ne lua energia de la sursa, inevitabil apare reflexul de a o lua de la altii.Manipuland si dominand oamenii din jurul nostru ne simtim mai puternici,iar ei devin din ce in ce mai vlaguiti, secatuiti de energia pe care le-o luam.

5.Mesajul misticilor  - Conexiunea directa, intima si personala cu sursa suprema a energiei din Univers aduce inlauntrul omului pace deplina, detasare si iubire neconditionata.

6.Lumina asupra trecutului – face referire la faptul ca energia aceasta profund spirituala, odata recunoscuta, ajungi sa o integrezi, si sa ii simti lipsa atunci cand ea dispare.Si-atunci furam energia altora.Constientizand aceste mecanisme, le putem evita, straduindu-ne sa ne luam mereu energia de la sursa,dezvoltand propria noastra cale spirituala.

7.Firul lucrurilor – Coincidentele din viata noastra, sincronicitati ale universului au rolul de a ne indrepta si mentine pe drumul nostru.Trebuie doar sa ne deschidem sufletul si mintea sa le intelegem.,,

8.Etica interpersonala – dupa cum ni se arata in cea de-a opta viziune , isi schimba parametrii.Interactionam altfel cu cei din jurul nostru atunci cand suntem conectati la energia autentica a Universului.Capatam abilitatea de-a vedea tot ceea ce este mai bun si mai frumos in oameni,umplandu-i si pe ceilalti de fluxul energiei luminoase.

9.Viata care urmeaza – pentru noi toti un mister, este abordata de cea de-a noua viziune.Oameniii vor trebui sa accepte ideea ca odata transcens planul material, focalizarea va fi pe crearea unui drum spiritual.Pe recunoasterea misiunii personala, pe implinirea ei, pe viata in dimensiunile cele inalte ale spiritualitatii.Exponential, in timp, tendinta fireasca ar fi ca inaltarea aceasta a tuturor constiintelor sa uneasca cele doua dimensiuni, ”aici” si ”dincolo” ,aratand ca ne-am invatat lectiile pe  care le aveam de invatat .

Am simtit nevoia sa prezint in cateva vorbe viziunile pe care este construit romanul, pentru ca cititorul sa inteleaga ca Ghidul ajuta enorm la aprofundarea acestor idei.

Exista posibilitatea ca fiecare din aceste noua teme sa fie abordate intr-un grup de studiu,sa se studieze sinteza lor precum si sa se creeze  unghiuri personale din care acestea pot fi inteles.

Fiecare capitol cuprinde exercitii adaptate, teste si intrebari tintite, toate avand  rolul de a familiariza cititorul cu mesajul autorului.Individual, sau in grup , cartea ne arata cum sa parcurgem meditatii,si aprofundari....fara de care toate mesajele sale ar risca sa isi estompeze importanta.

Trebuie lecturata pe indelete.Fiecare idee sa aiba vreme sa stea la incoltit in mintea si in sufletul nostru.

Personal, cartea asta mi-a reamintit ca viata e o scoala la care am venit de buna voie. Si ca oricum ar fi, trebuie sa savuram fiecare zi si fiecare lectie.

Sau, daca ar fi sa il citez pe Antoine de Saint-Exupery "Esenta lumânarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina"

La acest Ghid practic, dincolo de cele 390 de pagini, ceea ce conteaza cu adevarat este fix ce reuseste sa schimbe in minte si in inima fiecarui om care l-a citit.

 

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris.ro, libraria de carti online (acum si de ceaiuri, cani, cesti si alte multe lucruri finute, rafinate numai bune pentru soarecii de biblioteca) si sponsor oficial al blogusorului!

 

 

Dragostea mea mi-a dăruit... (Recenzie)

Mulțumesc celor de la Librăria de cărți online Libris (care acum au și ceaiuri pentru cei cu gusturi rafinate și accesorii în ton cu felurile atent alese de ceai) pentru această carte iubibilă.

 

 

Descrierea:

”Nopțile lungi și friguroase de iarnă sunt perfecte pentru a te îndrăgosti (din nou).

 În prima zi de Crăciun, dragostea mea mi-a dăruit... douăsprezece povestiri romantice. Acțiunile lor se petrec in cea mai frumoasa perioada a anului, cea dintre Crăciun și Anul Nou, fiind învăluite de minunatul spirit al sărbătorilor și de vraja primei iubiri.

 Simte magia sărbătorilor alături de aceste extraordinare scrieri ale unora dintre cei mai importanți autori pentru adolescenți și tineri ai momentului. ”

 

Recenzia:

Combinația de autori e perfectă această carte conține 12 povești de dragoste iernatice, care îți aduc magia sărbătorilor în suflet  chiar dacă primăvară vine curând, așa că Holly Black, Ally Carter, Matt de la Pena, Gayle Forman, Jenny Han, David Levithan, Kelly Link, Myra McEntire, Stephanie Perkins, Rainbow Rowell, Laini Taylor și Kiersten White au făcut o treabă excelentă, la fiecare poveste m-am simțit teleportată în lumea de acolo și trăind totul alături de personaje. Fiind 12 povești de iarnă, te-ai aștepta să fie toate la fel, dar nu-i așa, elementul comun e magia caracteristică sărbătorilor ca Hanuca sau Crăciunul, în rest totul diferă, poveștile devin din ce în ce mai piperate pe parcurs ce paginile zboară una după alta. Citind cartea aceasta parcă am făcut înconjurul lumii, iar farmecul ei constă în finalul fericit și emoționant al fiecărei povestirii. Eu una chiar aveam nevoie de ceva simplu și frumos, fără cine știe ce drame și sfârșituri care să mă facă să țip de una singură la autori sau să mă facă să jelesc, iar „Dragostea mea mi-a dăruit...” a fost perfectă, la unele povestirii chiar mi-a venit să plâng de fericire și de emoții simțind că fac parte din poveste și chiar îmi lipsise asta. Pur și simplu am vrut să schimb macazul la genuri pentru că între timp am terminat de citit „Experiment” de Veronica Roth, iar ultimele 60 de pagini le-am citit plângând așa că, îți mulțumesc doamnă Roth că mi-ai sfâșiat inima. Revenind la dulceața asta de carte, știți? E o carte plină de speranță, de întoarceri bruște ale unor situații te face până și pe tine să crezi că orice ți s-ar întâmpla rău în viață cineva de sus te ajută să treci peste și îți răstoarnă situația în așa fel încât tu să ieși în câștig. La două dintre capitolele cărții după ce le-am terminat am rămas marcată și mă tot întrebam „Ce a fost asta?” pentru că pur și simplu unele sunt ieșite din tipare pentru a vă stârnii interesul una dintre aceste povești se numește „Demonul de Crăciun” și este despre sărbătoarea de dinaintea Crăciunului în care copii erau pedepsiți pentru relele făcute, dar de fapt se termina cu un carnaval în care majoritatea se îmbrăcau în de ăia răi de nu le poți spune numele, iar faza interesantă e că chestii asta care pare puțin horror din povestire, e de fapt o poveste de dragoste care conține și magie de adevăratelea, cum să nu rămâi „wow” după așa ceva? :))

Recomand această carte celor care își doresc să simtă din nou fluturași în stomac doar prin răsfoitul unor pagini, vă pun și lista titlurilor pe care le conține cartea:

 

 1. „Miez de noapte” de Rainbow Rowell

 2. „Doamna și vulpea” de Kelly Link

 3. „Îngeri în zăpadă” de Matt de la Pena

 4.„Mă vei găsi în Polaris”  de Jenny Han

 5.„Este un miracol de Crăciun, Charlie Brown” de Stephanie Perkins

 6.„Moș Crăciun pentru o vreme” de David Levithan

 7.„Demonul de Crăciun” de Holly Black

 8.„Ce naiba ai făcut, Sophie Roth?” de  Gayle Forman

 9.„Găleți de bere și pruncul Iisus” de Myra McEntire

10.„Bine ați venit în Christmas, California” de Kiersten White

11.„Steaua din Bethleem” de Ally Carter

12.„Fara care a trezit visătorul” de Laini Taylor

 

Vă mai las și vreo 2 citate drăguțe:

„(...) Dacă îți place de cineva, ar trebui să te străduiești puțin. Ar trebui să te străduiești să o cunoști pe aceea persoană, ar trebui să-ți dai osteneala pentru acel prim sărut” - pag. 15 („Miez de noapte” de Rainbow Rowell)

 

„Dar nu mai contează că nu puteți găsi casa mea. Mi-am găsit-o singură” pag. 310 („Bine ați venit în Christmas, California” de Kiersten White)

 

Această carte mi-a fost oferită de Librăria de cărți online, Libris.ro și vreau să le mulțumesc încă o dată pentru șansa de a citi această combinație de povești de dragoste atent alese.

 

P.S.: Când începusem să citesc cartea, afară ningea așa liniștit, iar de terminat am dat-o gata de „Dragobete” și vreau să vă spun că tare bine s-a pliat cu atmosfera și forfota de afară.

Voi cum vă începeți dimineața? - Despre obsesia „cafea” și „căni pentru cafea”

Singurul lucru adevărat (pe lângă mama, care are niște metode geniale de a mă trezi, iar în loc să o ai ca un arici toată dimineața, mai bine stai drepți și uiți de somn) care are puterea de a mă ridica din pat, e gândul la o cană de cafea cu lapte, aburindă, dulce amăruie și perfect aromată, eventual cu niște ciocolată lângă. Văzusem o poză drăguță cu „Somnul te caută, tu cauți cafeaua”. Da știu, o să ziceți că sunt mică, dar unii fumează, eu nu fumez, dar beau cafea, e un fel de drog care-ți aduce un strop de fericire în fiecare zi.

Iar ca orice moft de al meu, îl fac cum trebuie, adică am început să caut cum o prepari mai ușor, care e cea mai de calitate care are mai mult cafeină și care n-are deloc, care se macină mai ușor and a lot of that kind os stuff. Până acum pot spune că sunt îndrăgostită de Lavazza și cafelele cu aromă, iar că Starbucks-ul m-a dezamăgit la capitolul cafea, am avut două variante Starbucks Colombia și House Blend și totuși la capitolul cafea pentru acasă, n-au depășit Lavazza, dar da, Frappuccino și toate minunățiile pe care le fac acolo sunt unice (și la preț chiar), dar la cafea, spun pas.

 Tot pentru dimineți mai dulci, am o colecție de căni și bineînțeles în funcție de dispoziție aleg una, asta e pur și simplu un moft. Chiar am avut odată o discuție cu niște prieteni care îmi spuneau că o cană e cel mai nașpa cadou pe care îl poți primii, iar eu le-am spus că pentru mine nu, ce-i drept nici n-am primit căni cadou decât de la rude, pentru că ei îmi știu obsesia, dar nu știu ce să spun, pentru mine tot un cadou ideal mi se pare, curând cred că o să îmi mai trebuiască un dulap pentru căni, dar continui să-mi cumpăr, iar curând cred că o să vă fac niște poze să vedeți cât de drăguțe sunt și că nu-mi iau orice porcării.

Iar despre obsesia mea - cafeaua, în caz că vă închipuiați că e singura, NO, stați liniștiți vine aia cu ceaiul din urmă, m-ai nou mi-am luat ceainic cu infuzor și câteva punguțe de ceai de la Cărturești, că doar de la ei mi se trage obsesia cu ceaiul. Iar cafeau cel mai mult îmi place să o fac la mine acasă, cum vreau eu, cu frișcă de care vreau eu, zahăr și lapte după plac, cei drept nu mă consider o fată de cafenele, pentru că nu prea-mi plac, nu prea am dat de o cafenea în care să fie loc pentru nefumători, pentru că nu tolerez fumul de țigară și mi se face rău, la fel și Pub-urile, dacă plouă afară prefer să stau în ploaie decât să intru într-un pub cu toți pițiponcii, traficanții, pițipoancele, moșii cu bani și mai știu eu ce or mai fii.

Cred că mai bine trag de ai mei și fac curat în toată casă și-mi deschid o cafe-ceainărie acasă pentru prieteni :))

 

Cum spuneam, dimineața îmi place să mi-o încep cu o cană drăguță de cafea caldă (vara rece), puțină ciocolată și priveliștea frumoasă de la mine din balcon, iar când e înnorat și plouă, cu niște muzică bună.

 

 

 

Voi ce obsesii aveți și cum vă începeți diminețile? Ce vă face să vă ridicați din pat atunci când de fapt tot ce vă doriți e să mai marmoțiți puțin?

 

P.S.: Ferească Dumnezeu să nu mai am cafea și să mă fii ridicat deja din pat, că îmi vine să mă așez pe jos și să plâng (exagerez, dar chiar sunt tristă)

 

 

 

Fericire dimineața, la prânz și seara, fericire mereu și peste tot. Plus o hăinuță nouă.

A trecut ceva vreme de când n-am mai trecut pe la blogușor, dar am fost așa  ocupată. M-am apucat de voluntariat la biblioteca din orașul meu și n-am prea avut timp de scris, ca mna, doar a venit şi finalul semestrului peste mine şi a trebuit să mă focusez pe mai multe lucruri şi m-am cam izolat de lumea asta virtuală.
Ştiţi, de fiecare dată când vreau să scriu despre viaţa mea mă gândesc dacă o să ziceţi că nu vă pasă, dar mna, o să tot risc până la urmă.

Aşa că, viaţa mea?
Doamne, văd roz peste tot. Sufleţelul meu radiază fericire non-stop. Am descoperit că este un moment (poate mai multe) în viaţă, când realizezi de ce toate au fost cum au fost, de ce ai suferit atât de mult, de ce n-ai ajuns la alt liceu, de ce ai ignorat o oferă de voluntariat, de ce n-ai luat o carte şi o largă varietate de "de ce-uri". Iar în momentul ăla viaţa se schimbă nu ştiu cum e la alţii, dar la mine s-a schimbat când am primit o vată de zahăr imensă şi a trebuit să zâmbesc, când de fapt înăuntru urlam de tristeţe, uitasem cu era să zâmbesc pentru că sunt fericită, dar nu fericirea aia inchipuită, mascată cu haine scumpe şi zâmbet de animal împăiat. Nu, zâmbetul ală când nu mai ai nimic ce să-ţi doreşti, pentru că ai.. tot.
Da, sunt fericită, atât de fericită încât şi în mersul cu autobuzul găsesc ceva magic. Poate o să pară absurd, dar cred că ăsta-i meritul Universului.
De la atâta fericire am trăit să am şi o obsesie pe care nu credeam că o să o am vreodată ~ roz-ul. Am o mulţime de lucruri roz mai nou şi vreau lenjerie de pat la fel, dar nu mă lasă inimioara să-mi dau mini-averea pe ea :< dar până la urmă poate o să-mi iau.
De citit mai am Experiment, dar o citesc foooarte greu intenţionat. Mă delectez cu "Diana cu Vanilie" de Diana Sorescu, e absolut genială, o iubesc pe fata asta deşi nu mai e printre noi, mi-e un model. De pa Libris mi-am luat "Dragostea mea mi-a dăruit..." şi de-abia aştept să mă apuc de ea. 
Vacanţa asta vreau să trăiesc şi să aduc cât mai multe amintiri.
Trăiesc ceva foarte frumos acum.
Sper să apuc să mai fac nişte cover-uri, fotografii şi să mai scriu câte ceva.
M-a lovit febra muzicii vechi la fel şi stilul vintage, pe lângă gama nuanţelor de roz din camera mea, am redecorat-o cât mai vintage.

Dar se perpetuează și vechile mele obsesii, Birdy, Ed Sheeran, Muse și The Neighbourhoods

Despre ultima melodie chiar îmi doream să scriu un post separat, e atât de fascinantă, liniștită și așa pacefull

Cuvinte descriptive pentru ultima perioadă:
Roz, fericire, bufniţe, vintage, bătrântă, lebede, ger, noapte, câini, pisici
Era să uit să vă spun, dacă vreodată o să vedeţi o fată care ţopăie, ori aleargă pe trecerea de pietoni, cântă sau alintă o mâţă, ohh.. sau chiar o fată care miaună, să vă gândiţi că aşa sunt şi eu. ^^
Mai e un motiv pentru fericirea mea, aşa că-ţi mulţumesc, Coffee. Îți mulțumesc că mă trezești dimineața cu un zâmbet tâmpit pe față.  :3

 

Tot pentru ultimele obsesii, am schimbat și tema blogului, chiar aveam nevoie de ceva mai vesele și dacă tot am găsit și bufnițele, hip hip uraaa. Sper să vă placă și să vă fie lejer la citit, dacă nu e, spuneți-mi și o să scot transparența de la fundalul postărilor, ca să fie okey. ^^

 

Nu știu ce să vă mai spun, poate să nu mai căutați fericirea și să o simțiți. Sper să aveți o vacanță plăcută (cei care aveți) și un week-end miiiinunat!

 

 

P.S.: Mi-e foarte dor de Sayuki. Fato, hai mai repede acasă!

Porțile Cerului de Constantin Necula (Recenzie)

In primul rand vreau sa le multumesc celor de la libraria online Libris pentru sansa de a citi aceasta carte.

Inca din start am stiut ce presupune aceasta carte  : 300 de pagini despre  ortodoxie.

Scrise  altfel. Si chiar daca autorul este preot ortodox, si nu de azi de ieri , se vede treaba ca a gasit alt mod oarecum diferit de a vorbi oamenilor despre Biserica.

 

O carte ca o partitura.Scrisa intr-o cheie anume....In cheia lui Hristos. Auzi muzica acestei carti numai daca ai in inima ta cheia.

 

Parintele Constantin Necula scrie in stilul sau volubil si savuros despre lucruri serioase ,si oarecum inaccesibile pana la capat omului de rand ...

Tainele Bisericii ...Trepte ,etape in viata omului ortodox menite a-l aduce pe acesta mai aproape de Dumnezeu.

Suntem un popor majoritar ortodox, insa prea putini stim care-s tainele cele mari ale ortodoxiei...Informatiile acestea nu stau incuiate undeva sub paza, insa nici nu-s afisate la avizier.Trebuie sa le cauti.Trebuie sa vrei sa le stii...Si nu in ultimul rand trebuie sa CREZI.

Intr-o lume pragmatica, a satisfactiilor imediatea si a de-spiritualizarii maselor, cartea asta poate parea unora cel putin anacronica ...

Insa in opinia mea este o carte necesara.Va veni vremea cand ortodoxia ar putea fi privita ca cea mai profunda si completa scoala spirituala,de unde omul,spirit si suflet, sa-si ia invataturile si puterea de-a urma Calea inspre Dumnezeu...

Ortodoxia nu inseamna dat cu fruntea de icoane,si rezistat eroic la o slujba inganata de oameni costumati ciudat, din care sa nu intelegi nimic, si sa pleci acasa nauc.....

Biserica autentica nu are nimic criptic.Da, opereaza cu simboluri, cu parabole ...nici un gest nu e intampator, nici o vorba nu e goala.

Poti sa le intrevezi sensul, si taina ...in masura in care-ti doresti sa te apropii de intelegerea lor...

Cartea are sapte capitole.331 de pagini.Transcrierea unor emisiuni radiofonice ,in care preotul Constantin Necula a vorbit ,mai multe editii la rand, despre Tainele Ortodoxiei ca despre veritabile Porti catre Cer.Porti prin care omul isi poate croi drumul inapoi catre Dumnezeu ...

Citim despre Taina Sfantului Botez si despre Taina Mirungerii

Stiti voi...traditia cu pruncul dus la biserica , afundat nitel in cristelnita...Si-apoi punem de-o petrecere....

Demersul acesta are radacini  si intelesuri adanci.SI constituie intaia Taina.

Se spune in Evanghelie :” Cel ce nu se naste din apa si din Duh , nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu”

Insa,spune autorul : ”...dincolo de orice afirmatie  evanghelica,Botezul ramane o necesitate ontolologica.Pentru ca ,asa cum nu poti sa traiesti in lume fara o identitate ,fara un rost, fara o directionare a vietii, tot astfel, in viata in Hristos,nu poti trai fara identitate, si fara orientarea identitatii tale.Botezul vine sa faca aceasta intrare pe usile imparatesti, ale Imparatiei lui Dumnezeu”

Sunt abordate pe rand,cu rabdare si pe indelete:

Taina Spovedaniei ,despre care am citit ca nu se limiteaza doar la o marturisire a pacatelor, la cainta si la dezlegarea pe care-o primesti la final.Pregatirea ,dar si atitutinea post-spovedanie a crestinului ”constituie impreuna cea mai minunata respiratie in Hristos a vieti in Hristos”.

Taina Sfintei Euharistii, legata intotdeauna de Sfanta Liturghie ,care ”nu se priveste ca o pictura, printre gene,nici de la distanta,criticand,nici comentand,nici cartind !Liturghia nu-i spectacol, la care sa participam ca unii carora li s-au vandut bilete  la intrarea in biserica.Liturghia este o stare de fapt ,este starea cea mai de pret pe care Dumnezeu o poate da vreodata credinciosilor ! Cerul pe pamant , care face ca picatura de manat care suntem noi sa se transforme in Cer ”.

Taina Sfantului Maslu , ale carui rugaciuni vin sa faca relatia intre Dumnezeu si omul aflat in suferinta.Intrecel  bolnav si Hristos Doctor si Ajutator al oamenilor.

Taina Cununiei .Aflam deste importanta ei, despre diferenta intre logodna si cununie.Despre rostul lumanarilor si-a nasile,precum si despre cassatoriile inter-confesionale.

Taina Hirotoniei, cu detaliile specifice ceremoniei propriu-zise,dar si despre toate indatoririle care-i revin celui vrednic de-a fi hirotonit.

Se puncteaza aproape in fiecare capitol, diferentele, abaterile, alunecarile pe care le sufera culturile occidentale crestine atunci cand vine vorbba la a interpreta Scriptura .

Autorul argumenteaza logic, cu bun simt si uneori cu umor lucruri la care unii din noi le-am sesizat : frenezia iehovistilor, preotia femeilor,botezul adultilor , minimalizari in ce priveste importanta spovedaniei si a impartasaniei.

Odata citita si ultima pagina a cartii , am realizat cat de  putine stiam despre Taine....Aspecte si detalii care te lasa sa intelegi si sa simti profunzimea si frumusetea credintei ortodoxe.

Aceasta carte mi-a fost oferita de cei de la Libris si tin sa multumesc inca o data librariei de carti online pentru posibilitatea de a citi aceasta carte.