Hăinuţă nouă, forţe noi şi poveşti de viaţă :3

Vă rog, nu daţi cu pietre!
Ştiu că timpul a trecut, iar blogul a rămas părăsit şi decazând continuu în blogroll-urile voastre, dar parcă timpul a trecut pe lângă mine. Au apărut pasiuni noi, în care m-am implicat, iar într-o dimineaţă m-am trezit că nu am timp destul pentru toate, aşa că trebuie să aleg şi până la urmă aşa am şi făcut. Mi se pare tragic că a trebuit să fac asta, viaţa-i dură, uneori. Mai jos e o poveste luuungă despre cum m-am lăsat dusă de val şi nu am realizat că am lăsat bloguşorul în urmă (tare, tare în urmă). Cred că doar cei înarmaţi cu putere o să o asculte (citească, ştiu) ceilalţi, cu mai puţină, puteţi sări la ultimul paragraf  :3

Drept cadou pentru blog sau mai bine spus "ofrandă de pace", i-am pus o hăinuţă nouă, care sper să vă placă. Ahh, mi-era aşa de dor să scriu şi e aşa de frumos cum degetele ştiu drumul singure pe tastatură.

Nu ştiu prin ce euforie, dar de Sf. Paşte am bătut toate rudele la cap cu oferta de la Cărtureşti la "Lecţia de Desen", cred că majoritatea celor interesaţi de subiect o ştiţi, un fel de "Biblie" a noţiunilor de bază pentru folosirea "academică" a unui creion, mare de nu-ţi încape în bibliotecă şi pufoasă de vreo 900 de pagini. La început mă speria, până într-o zi când doamna profesoară de desen ne-a pus să facem o farfurie pe care să desenăm ceva care să te ducă cu gândul rapid la Constanţa, pentru că venea ziua Europei. Dă-i şi pictează, nu din cine ştie ce pasiune, dar speram să-mi încheie media mai repede şi să lenevesc în ore, că la noi la desen e serios, ai desenat de 7, 7 ai, and so on. Măi, dar ce să vezi? Mi-a plăcut, când am văzut ce a putut să iasă din 3 culori şi o pensulă pe nişte ipsos, mi se umplea sufletul aşa că am mai făcut încă vreo câteva. La mine în clasă sunt mulţi care desenează, fiecare lucruri diferite, am nimerit frumos. Am picat eu admiterea la Liceul de Arte (voiam muzică, deşi nu studiasem la nivelul la care se preda acolo, am zis să mă înscriu, am picat cu 5.92, aveam nevoie de 6.00 să fiu admisă, am crezut că nu o să mă iert niciodată pentru asta, dar acum mulţumesc lui Dumnezeu că la câtă teorie muzicală aş fi mâncat acolo, ajungeam să displac să fac muzică), dar a meritat să vin aici să învâţ pe bune şi să fur meserie de la colegii care desenează o gamă largă de subiecte, de la anime-uri la sticla de pe bancă sau design vestimentar. Aşa, deci vine Sfântul Paşte şiiii "puf" apare o ofertă la "Biblia" desenului, fapt care se împleteşte perfect cu dorinţa de a încerca să iscălesc şi eu ceva artistic pe hârtie, după ce am făcut fifty-fifty cu sora mea am luat cartea. Imediat ajunsă cu ea acasă am tot făcut "wow" răsfoind paginile. Am luat creionul şi m-am apucat de treabă. Am desenat, desenat, desenat, în ore, în pauze, acasă, peste tot. După am auzit de "Pasteluri" într-un video pe youtube, următoarea zi mă tot documentam şi următorul pas a fost să merg la magazinul Pictor, de acolo mi-am luat primele creioane pastel. Acasă am realizat că n-am hârtia necesară pentru a le folosi, am aşteptat altă ocazie să-mi iau un bloc de desen, iar după câteva zile am primit din întâmplare o cutie de pasteluri adevărate, nu creioane. Pasteluri cretate, aproape că nu mai voiam să dorm, mă jucam cu ele ore întregi, dar dintr-o dată a venit ziua în care am realizat că totul trebuie moderat, că în acelaşi timp îmi plavce şă cânt, să scriu, să citesc, să învâţ şi că e greu să le faci pe toate aşa că te axezi pe ceva important pentru că visele merită sacrificii.
Da. Am un vis, unul mare de tot, un vis de fetiţă bleagă. Şi o să îl spun doar dacă mi se cere, l-a fel o să fac şi cu desenele, o să postez câteva, doar dacă lumea vrea.

Tot venind vorba de visuri (da, aşa e corect în contextul acesta), vreau să pun în mişcare proiectul "Pagini cu suflet pentru fiecare", dar asta  puţin mai diferit şi între noi, bloggeri întâi, dar asta doar dacă mai e cineva interesat.

Ştiu că am abandonat blogul, dar vreau să-l populez la loc. Mai e lume? Mai citeşte cineva poveştile unei puştoaice de 16 ani?

De-abia aştept să văd dacă mai e lume. Oh, în scurt timp voi face colţişorul acesta bilingv.

Las o melodie drăguţă, din ultima parte apărută din "Jocurile Foamei".
Zile frumoase, mi-a fost tare dor de voi!