Hăinuţă nouă, forţe noi şi poveşti de viaţă :3

Vă rog, nu daţi cu pietre!
Ştiu că timpul a trecut, iar blogul a rămas părăsit şi decazând continuu în blogroll-urile voastre, dar parcă timpul a trecut pe lângă mine. Au apărut pasiuni noi, în care m-am implicat, iar într-o dimineaţă m-am trezit că nu am timp destul pentru toate, aşa că trebuie să aleg şi până la urmă aşa am şi făcut. Mi se pare tragic că a trebuit să fac asta, viaţa-i dură, uneori. Mai jos e o poveste luuungă despre cum m-am lăsat dusă de val şi nu am realizat că am lăsat bloguşorul în urmă (tare, tare în urmă). Cred că doar cei înarmaţi cu putere o să o asculte (citească, ştiu) ceilalţi, cu mai puţină, puteţi sări la ultimul paragraf  :3

Drept cadou pentru blog sau mai bine spus "ofrandă de pace", i-am pus o hăinuţă nouă, care sper să vă placă. Ahh, mi-era aşa de dor să scriu şi e aşa de frumos cum degetele ştiu drumul singure pe tastatură.

Nu ştiu prin ce euforie, dar de Sf. Paşte am bătut toate rudele la cap cu oferta de la Cărtureşti la "Lecţia de Desen", cred că majoritatea celor interesaţi de subiect o ştiţi, un fel de "Biblie" a noţiunilor de bază pentru folosirea "academică" a unui creion, mare de nu-ţi încape în bibliotecă şi pufoasă de vreo 900 de pagini. La început mă speria, până într-o zi când doamna profesoară de desen ne-a pus să facem o farfurie pe care să desenăm ceva care să te ducă cu gândul rapid la Constanţa, pentru că venea ziua Europei. Dă-i şi pictează, nu din cine ştie ce pasiune, dar speram să-mi încheie media mai repede şi să lenevesc în ore, că la noi la desen e serios, ai desenat de 7, 7 ai, and so on. Măi, dar ce să vezi? Mi-a plăcut, când am văzut ce a putut să iasă din 3 culori şi o pensulă pe nişte ipsos, mi se umplea sufletul aşa că am mai făcut încă vreo câteva. La mine în clasă sunt mulţi care desenează, fiecare lucruri diferite, am nimerit frumos. Am picat eu admiterea la Liceul de Arte (voiam muzică, deşi nu studiasem la nivelul la care se preda acolo, am zis să mă înscriu, am picat cu 5.92, aveam nevoie de 6.00 să fiu admisă, am crezut că nu o să mă iert niciodată pentru asta, dar acum mulţumesc lui Dumnezeu că la câtă teorie muzicală aş fi mâncat acolo, ajungeam să displac să fac muzică), dar a meritat să vin aici să învâţ pe bune şi să fur meserie de la colegii care desenează o gamă largă de subiecte, de la anime-uri la sticla de pe bancă sau design vestimentar. Aşa, deci vine Sfântul Paşte şiiii "puf" apare o ofertă la "Biblia" desenului, fapt care se împleteşte perfect cu dorinţa de a încerca să iscălesc şi eu ceva artistic pe hârtie, după ce am făcut fifty-fifty cu sora mea am luat cartea. Imediat ajunsă cu ea acasă am tot făcut "wow" răsfoind paginile. Am luat creionul şi m-am apucat de treabă. Am desenat, desenat, desenat, în ore, în pauze, acasă, peste tot. După am auzit de "Pasteluri" într-un video pe youtube, următoarea zi mă tot documentam şi următorul pas a fost să merg la magazinul Pictor, de acolo mi-am luat primele creioane pastel. Acasă am realizat că n-am hârtia necesară pentru a le folosi, am aşteptat altă ocazie să-mi iau un bloc de desen, iar după câteva zile am primit din întâmplare o cutie de pasteluri adevărate, nu creioane. Pasteluri cretate, aproape că nu mai voiam să dorm, mă jucam cu ele ore întregi, dar dintr-o dată a venit ziua în care am realizat că totul trebuie moderat, că în acelaşi timp îmi plavce şă cânt, să scriu, să citesc, să învâţ şi că e greu să le faci pe toate aşa că te axezi pe ceva important pentru că visele merită sacrificii.
Da. Am un vis, unul mare de tot, un vis de fetiţă bleagă. Şi o să îl spun doar dacă mi se cere, l-a fel o să fac şi cu desenele, o să postez câteva, doar dacă lumea vrea.

Tot venind vorba de visuri (da, aşa e corect în contextul acesta), vreau să pun în mişcare proiectul "Pagini cu suflet pentru fiecare", dar asta  puţin mai diferit şi între noi, bloggeri întâi, dar asta doar dacă mai e cineva interesat.

Ştiu că am abandonat blogul, dar vreau să-l populez la loc. Mai e lume? Mai citeşte cineva poveştile unei puştoaice de 16 ani?

De-abia aştept să văd dacă mai e lume. Oh, în scurt timp voi face colţişorul acesta bilingv.

Las o melodie drăguţă, din ultima parte apărută din "Jocurile Foamei".
Zile frumoase, mi-a fost tare dor de voi!

Voi cum vă începeți dimineața? - Despre obsesia „cafea” și „căni pentru cafea”

Singurul lucru adevărat (pe lângă mama, care are niște metode geniale de a mă trezi, iar în loc să o ai ca un arici toată dimineața, mai bine stai drepți și uiți de somn) care are puterea de a mă ridica din pat, e gândul la o cană de cafea cu lapte, aburindă, dulce amăruie și perfect aromată, eventual cu niște ciocolată lângă. Văzusem o poză drăguță cu „Somnul te caută, tu cauți cafeaua”. Da știu, o să ziceți că sunt mică, dar unii fumează, eu nu fumez, dar beau cafea, e un fel de drog care-ți aduce un strop de fericire în fiecare zi.

Iar ca orice moft de al meu, îl fac cum trebuie, adică am început să caut cum o prepari mai ușor, care e cea mai de calitate care are mai mult cafeină și care n-are deloc, care se macină mai ușor and a lot of that kind os stuff. Până acum pot spune că sunt îndrăgostită de Lavazza și cafelele cu aromă, iar că Starbucks-ul m-a dezamăgit la capitolul cafea, am avut două variante Starbucks Colombia și House Blend și totuși la capitolul cafea pentru acasă, n-au depășit Lavazza, dar da, Frappuccino și toate minunățiile pe care le fac acolo sunt unice (și la preț chiar), dar la cafea, spun pas.

 Tot pentru dimineți mai dulci, am o colecție de căni și bineînțeles în funcție de dispoziție aleg una, asta e pur și simplu un moft. Chiar am avut odată o discuție cu niște prieteni care îmi spuneau că o cană e cel mai nașpa cadou pe care îl poți primii, iar eu le-am spus că pentru mine nu, ce-i drept nici n-am primit căni cadou decât de la rude, pentru că ei îmi știu obsesia, dar nu știu ce să spun, pentru mine tot un cadou ideal mi se pare, curând cred că o să îmi mai trebuiască un dulap pentru căni, dar continui să-mi cumpăr, iar curând cred că o să vă fac niște poze să vedeți cât de drăguțe sunt și că nu-mi iau orice porcării.

Iar despre obsesia mea - cafeaua, în caz că vă închipuiați că e singura, NO, stați liniștiți vine aia cu ceaiul din urmă, m-ai nou mi-am luat ceainic cu infuzor și câteva punguțe de ceai de la Cărturești, că doar de la ei mi se trage obsesia cu ceaiul. Iar cafeau cel mai mult îmi place să o fac la mine acasă, cum vreau eu, cu frișcă de care vreau eu, zahăr și lapte după plac, cei drept nu mă consider o fată de cafenele, pentru că nu prea-mi plac, nu prea am dat de o cafenea în care să fie loc pentru nefumători, pentru că nu tolerez fumul de țigară și mi se face rău, la fel și Pub-urile, dacă plouă afară prefer să stau în ploaie decât să intru într-un pub cu toți pițiponcii, traficanții, pițipoancele, moșii cu bani și mai știu eu ce or mai fii.

Cred că mai bine trag de ai mei și fac curat în toată casă și-mi deschid o cafe-ceainărie acasă pentru prieteni :))

 

Cum spuneam, dimineața îmi place să mi-o încep cu o cană drăguță de cafea caldă (vara rece), puțină ciocolată și priveliștea frumoasă de la mine din balcon, iar când e înnorat și plouă, cu niște muzică bună.

 

 

 

Voi ce obsesii aveți și cum vă începeți diminețile? Ce vă face să vă ridicați din pat atunci când de fapt tot ce vă doriți e să mai marmoțiți puțin?

 

P.S.: Ferească Dumnezeu să nu mai am cafea și să mă fii ridicat deja din pat, că îmi vine să mă așez pe jos și să plâng (exagerez, dar chiar sunt tristă)

 

 

 

Citate frumoase :3 + Am nevoie de ajutorul vostruuu! + Allegiaaaaant! :3

Hei, blogosferă. :3
Am zis să vă mai destind puțin cu niște imagini despre cât de frumoasă e viața asta. :3 Cu bune și cu rele, desigur.
Sper că toți cei care au dat Bacalaureatul și Evaloarea Națională să fie fericiți și mulțumiți de rezultate. :3

 

Măăăi am fost puțin prin București și bineînțeles am ajuns și la Afi și dacă era Afi unde a fost primul magazin în care țopăiam ca o nebună? - Cărtureștiiiiii! Deci Cărtureștiul acela e așa mare și aerisit și aveau o groază de cărți în engleză contemporane, nu doar cele clasice și erau așa ordonate și eram „Oooooowu vreau asta și asta și asta... ohh uite cât de drăguță e asta” și tata „ Hai  mai repede.” și nu mi-am luat nimic pentru că am o groază de cărți de citit în casă și totuși timpul ăsta se bate cu mine și mă amenință că dacă nu citesc mai repede „Moromeții” și „Cel mai iubit dintre pământeni” o să înceapă a 10a și de-abia o să mai ma timp de ascultat muzică. :))
Și acum câteva zile am mers la Cărtureștiul din Constanța și am văzut și aici Alegiant și toată seria Divergent de Veronica Roth și arată atâââââât de frumooos. :3 Și chiar dacă am Insurgent-ul acasă, cred că o să-mi iau la următorii bănuți toată seria în engleză, arată atââât de osăm. :3

Acum, spuneam că am nevoie de ajutorul vostru. Aș vrea să mai fac un concurs și mă întrebam dacă o carte clasică plus un semn de care și încă ceva mai homemade, v-ar tenta.. :o3

Mami are un laptop nou geniaaal și are sunet hd adică asta înseamnă că ascult non-stop muzică.
Și asta este oficial primul meu album preferat. :3

 

Vreau să-mi fac o semnătură nouă și poate schimb aspectul (ca de obicei :3)

 

Voi ce mai faceți? Ce  mai citiți? Ce planuri aveți pe vară? Lucrați pe undeva?

 

*Huuuuugsss and kissseeeees* :3