Toamnă prematură + Melodiile zilei #1

 Sunt unele imagini care te lovesc cu un cântec în minte şi îl fredonezi pierdut, la o margine de gând prin câteva note repetitive fără să ţi-l aduci aminte. Căldura şi melancolia cuvintelor lui te copleşeşte în momentul aducerii aminte. Te baţi cu mâna peste frune spunând "Cum am putut uita? Doar am crescut ascultându-l..." Frânturi ale copilăriei te lovesc în aşa fel încât realizezi că ai crescut. Că ai abandonat copilul din tine. Că deşi nu ai o vârstă prea înaintată, te loveşti cu problemele adulţilor de care te fereai. Acum nu mai este doar un cântec banal, la care tata e aşezat pe covor cu lacrimi în ochi, încercând să îl transfere de pe cd pe casetă la o combină de mult învăluită-n cenuşă. Nu mai e el. Eşti tu. Copilul firav al cărei inimă râdea la auzirea notelor aşezate într-o armonie splendidă. Copilul care nu înţelegea lacrimile alea. Dureroase nu sunt versurile melodiei, nici vremea tomnatică de afară.Eu iubesc toamna, ploaia, frunzele căzute şi frigul care se instalează subtil forţându-te să te îmbraci mai gros (şi Doamne! până şi îmbrăcatul cu haine de toamnă îţi umple sufletul de bucurie). Nu, nu asta provoacă durerea sau melancolia pe care o simţi, ci conştientizarea metamorfozei prin care ai trecut, treci şi vei trece! Copilul pe care eşti nevoită să-l laşi în urmă pentru a înfrunta ce ai în faţa ta. Dar copilul suferă, noaptea îşi cere căţeluşul de pluş ca să poată dormii, îl găsesc ascuns în pătură. Totuşi când ochii acestuia întâlnesc razele dimineţii dispare fără urmă. Lasă în urmă o adolescentă cu responsabilităţi, care n-are timp de copilări, care e forţată să ignore copilul închis cu cheia într-o cămăruţă întunecată din sufletul ei.

"Ai frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit

Ieri iubita mi-a spus târziu
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi

Codrul verde şi-adânc era

Şi-avea umbră de catifea

Şi-n tot codrul sub cerul clar
O galbenă frunza doar

Ai frunză galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit
Aifrunza galbenă

Ai glasul tău
Ai frunză galbenă

Ca visul rău

Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând

Şi-n ea mă lovi căzând

Ieri iubita mi-a spus târziu
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastra se va sfârşi
Când galben de tot va fi

Ai frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit
Ai frunză galbenă
Ai glasul tău

Ai frunză galbenă

Ca visul tău."

E un post mai diferit, dar aşa sunt eu. Când am început să scriu postul nu ştiam că o să fie aşa...
Totuşi vreau să vină toamna mai repede.

Despre ploaie...

Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu iubesc ploaia...Şi nu ştiu nici cum e vremea la voi, dar la mine plouă atât de frumos, de lin, de liniştitor încât mă unge pe suflet.

Pentru mine simpla ploaie reprezintă o eliberare a tuturor friciilor şi durerilor acumulate în suflet. Amprentele tuturor vorbelor urâte sau a sentimentelor negative pe care le ascund acolo, sunt spălate, dispar ca dintr-o dată să fiu fericită, din nou eu. Îmi place să spun că plouă cu fericire, cu eliberare! :3

"Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercam să facem noi
Un oraș fără păcate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate" - Ploaia care va veni (Pasărea Colibri)

New in my library #18 + ”Gaudeamus” la Constanța

Ieri am primit un telefon de la mama care îmi spunea că e un cort mare cu multe cărticele. :3

Ce a făcut Lissa având în vedere că e ziua ei de nume azi? Hi hi hi, a profitat de ocazie.

M-am plimbat printre rafturi de vreo 3-4 ori, dar totul era dezamăgitor, prețuri ca la Diverta/Cărturești până când la cei de la Nemira îmi săreau niște buline cu 5/10/15 lei în ochi.

În mare credeam că sunt cărți mai no-name, dar fals. Inclusiv Jocurile Foamei în ediția hardcover erau la 10 lei! Stephan King la 10 - 15, Rodica Brașoveanu la 5 - 10 lei, Gossip Girl la 3 lei, niște bunătăți de luat acasă, chiar dacă rafturile au burtică vizibilă și dau pe-afară. :3

 

De la Libris.ro am primit Jumătatea rea de Sally Green. (Îmi pare rău că nu reușesc să pun pozele ca lumea...)

 

Și de la târg mi-am luat următoarele bunăciuni:

 Lupta celor  nouă de Pittacus Lore

 Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore

 Misterul lui Edwin Drood de Charles Dickens

 Jocul lui Ender de Orson Scott Card

 Gnoza.Enigma templului lui Solomon de Philip Gardiner

 

Și multe semne de carte. :3 :3 Aici e o poveste drăguță. Doamna care era la casa de marcat a auzit că spusesem către befefeica mea că sunt semne de carte la liber așa că ea ne-a pus în sacoșică atâta amarul de semne. :3

 

Nu știu ce să vă mai spun.. de Lissa care era cu cea mai bună prietenă a ei în Constanța la 11 noaptea? Inocenta Lissa la un târg de carte de la 9 la 11. O.o A fost o zi superbă și nu o să o uit prea curând. :3

Voi ce mai faceți? Ce citiți?

 

V-ar interesa un post cu părerea mea despre seria Jocurile Foamei?

Câștigător concurs! :3

Cu chiu cu vai, am reușit să închei și concursul ăsta. Asta după ce am uitat de el! :))

Nu cred că mai puteți întâlni așa o aiurită..

 

Câștigătorul îl aveți aici . Câștigătorul este rugat să trimită datele sale la adresa amy.rockgirl@Yahoo.com în decursul săptămânii acesteia, dacă nu, lunea viitoare voi alege alt câștigător! :)

 

Am terminat de citit Jocurile Foamei, acum devorez volumul al doilea. Voi ce mai faceți? Ce mai citiți? :o3

 

 

Prelungire concurs până luni (ultima strigare!) :3 + Leapsă ”Vara într-o sacoșă de cărți”

Hei, hei. Am văzut că se încheiase concursul şi eram cam pustiu şi e ciudat.. .că doar nu trebuie să faceţi cine ştie ce... Aşa că pentru cei care nu au apu cat să se înscrie aveţi aici posibilitatea de a o face.

Eu m-am apucat de ascultat U2 şi rock vechi. De citit m-am apucat să citesc ,,Jocurile Foamei'' sunt cam putoare în ultima vreme şi hmm.. aveam nevoie de ceva YA să mă pun pe picioare pentru că în conformitate cu GoodReads-ul meu ultimele 10 cărţi citite au fost pentru şcoală şi da, clasice şi eram 'Uhhh.. Nu se poate!'.

Apropo de concurs şi Sayuki organizează unul super drăguţ, vă puteţi înscrie aici. Aşa că tot mi-am adus aminte de concursul ei, mi-am adus aminte şi de leapşa pe care mi-a pasat-o. :))

 Hmm.. să vedem cum mi-aş face eu ,,Vara într-o sacoşă de cărţi''.

1. Drumul către mare: o carte pe care ai așteptat de mult să o citești. 

,,Exerciţii de echilibru” de Tudor Chirilă - Auzisem numai lucruri frumoase despre carte, dar pentru că o citea toată lumea în perioada aia, nu am vrut să mi-o cumpăr. La liceu a menţionat Doamna diriginte de ea când bătea un apropo că totate vedetele din ziua de azi se cred mari autori, ok asta înţelesesem, dar de ce nu i-o fii dat o şansă? Aşa că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să mi-o comand de la Libris şi la următoarea oră de Lb. română eram deja cu ea pe bancă şi surprinzător, mie mi s-a părut genială! O recomand cu multă căldură (sau răcoare, pentru vremea asta ploştitoare) :3

 

 

2. Răsărit de soare: cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața. 

,,Insurgent” de Veronica Roth - Terminasem Divergent cu vreun an în urmă şi mă lăsase cu gura căscată. Când am auzit că apare şi Insurgent la Leda eram atât de nerăbdătoare încât mi-am luat-o cu precomandă. Am terminat cartea într-o zi jumătate. Adormeam târziu pe la 3-4 şi îmi pusesem ceasul să sunte la 7 ca să continui citeala. :3 A meritat osteneala, deşi mi-aş fii dorit să nu o termin aşa de repede. :))

3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citești noaptea. 

,,Fior” de Maggie Stiefvater  - eram clasa a 8a, vacanţa de iarnă şi nu aveam voie să citesc pentru că luasem note minuscule la simulări, dar încăpăţânata de mine citea Fior după 12 noaptea (ca să doarmă toată lumea), la lumina telefonului şi nu regret. :3

 

4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o.

,,Zi după zi” de David Levithan (De-abia aşteptam să o menţionez) - Îmi plac mult cărţile Fan Fiction de la Editura Trei şi căţii ăsteia îi citisem vag descrierea.. Am luat-o tot de la Libris pe sponsorizare şi ohh m-a uimit. Chiar aveam nevoie de aşa o carte liniştitoare şi mai profundă. 

5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută. 

 ,,Ion” de Liviu Rebreanu... - Am făcut prostia să o iau şi pe sponsorizarea celor de la Libris când aș fii putut să îmi iau o carte mai specială.... Mare greşeală...

6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție

 Hmm.. ,,Academia Vampirilor” de Richelle Mead.

 

7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.  

,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu - Ultima noapte de război încă mă aşteaptă :))

 

8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță. 

 ,,Fata şi marea” de Maureen Johnson - E absolut perfectă pentru vacanţe, mai ales cele de vară. :3

9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta. 

Vremea Îngerului de Anne Rice (Cântecele Serafimului #1) - Cartea asta m-a schimbat radical. Mi-a fost ca un pumn în faţă, o trezire la realitate. Pot spune că prin ea am ajuns să văd mai mult decât se vede. O recomand celor care nu au o problemă cu Dumnezeu sau Îngerii. :)

10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede.  

Numerele de Rachel Ward - La început am crezut că o să fie ceva monoton, dar nu a fost aşa şi am devorat-o în vreo 2 zile şi mi-aş fii dorit să o las mai moale cu ea.. se terminase brusc. :)) 

 

Leapșa e la liber pentru că nu știu cine a făcut-o și cine nu așa că aștept doritori, dacă nu o-i fii ultima. :))

 

Vă las cu niște muzică frumoasă. :3 :3

 

Voi ce mai citiți? Ce mai faceți?

 



O poveste adevărată + La mulți ani Bff-ică + Cum am ajuns să îmi cunosc bffica prin intermediul internetului și a blogului

Hmm, astăzi cea mai bună prietenă a mea a împlinit 18 ani și oficial poate fi dată în urmărire generală pentru că a luat două paie de la Mc fără să fii cumpărat ceva de acolo și a călcat pe spațiul verde al acestei țări. :)) La mulți ani, Sayuki! Să fii implinită, fericită, iubită și blogușorul tău să crească din ce în ce mai mare și mai pufos și cum o groază de sponsori! :3

 

În postarea asta aș vrea să spun povestea prieteniei noastre, demonstrația ipotezei că suntem ghidați de Univers, Karmă, Dumnezeu sau pur și simplu o forță pe care nu o putem vedea și fiecare îi spune cum vrea.

 

Acum un an și ceva, prin August 2012 am dat de site-ul celor de la Nemira care ofereau un vocher celui care redacta o recenzie cum trebuie așa că am căutat pe net pe cineva care făcea recenzii frumoase și întâmplător am dat de Sayuki‘s Blog și clătindu-mi ochii pe acolo am văzut că îmi place ce face și cum scrie și că mă tentează ideea. Adică dacă „tipa” asta poate să scrie așa de „mișto” eu de ce nu aș putea?  Așa că intram aproape zilnic să văd cum e structurat blog-ul ce ar trebui să  mai pun la al meu, ce mai citește ea, înainte să-mi cumpăr o carte îi citeam recenzia de la ea și mă luam după câte bulinuțe i-a dat (pe vremuri așa era :3) și tot așa până am strâns vreo 5 post-uri și mi-am făcut curaj să o întreb pe blogul ei la rubrica de „Întrebări” ce părere are de începutul meu de blog și spusese că e ok și eram așa de „Yaaaay”.

Am continuat să îi urmăresc blogul și în una din postări spunea că este din Constanța la 30 de minute de mare și eram yaaaaay, ce drăguuuuț. :3 Dar știam că ai mei nu m-ar lăsa în Constanța pentru că eu sunt la o distanță de vreo 20 de km față de Constanța  și pe vremea aia nu făceam naveta și așa nu am contactat-o.

După evaluarea națională am făcut un post în care spuneam că aș vrea să intru la Liceul Teoretic „Decebal”, dar nu știu exact profilul că eu vreau ceva și tata alt ceva și bla-bla... Ei bine, Sayuki mi-a scris că ea e deja la liceul acesta și că mi-l recomandă cu inima deschisă și hmm, nu am prea dat mare importanță.. După ceva timp am realizat ce se întâmplă și am luat mail-ul blog-ului ei și am început să vorbim pe mail și eram așa de entuziasmată și aflasem că este din același oraș cu mine, la diferență de 10 minute de mers lălăit. :)) Între timp mi-a dat chiar și adresa ei personală de email și am tot vorbit și voiam să ne vedem, dar mereu ploua și nu mai puteam să ieșim și amânam și prima dată când am sunat-o eram așa speriată și entuziasmată și fericită în aceelași timp.. Până la urmă am ieșit și a fost așa „Wow” mi-aduc aminte și cu ce eram îmbrăcată :))) Și ziua exactă 4 Iulie - da, da, da, da, ca ziua Americii :3 după am fost foarte aglomerate că pe 17 Iulie am plecat în vacanță, dar continuasem să vorbim prin mail și ne apropiam din ce în ce mai tare. Ne-am făcut obiceiurile noastre, beam suc și mâncam un anumit tip de chips-uri și cam așa e și acum :)) De ziua ei am ieșit și ne-am apropiat și mai tare atunci. La începerea liceului am mers împreună și tot ea îmi era „ancora” că doar pe ea o știam cel mai bine pe lângă niște foști colegi cu (,) care nu prea aveam legătură.. și mai stăteam din când în când prin curte împreună, atât cât apucam. Mai ieșeam în week-end-uri. Era o perioadă frumoasă. :3 Acum e și mai frumoasă. Am început să ne spunem tot felul de chestii personale, să ne cunoaștem părinții să merg pe la ea și tot felul de chestii. :3 Am creat o prietenie sinceră și adevărată, fără vreo ceartă.

După un an, o lună și o zi avem aceelași obicei să cumpărăm Cola de cireșe și chips-uri de la Kaufland, uneori înghețată, dar fără Cola nu se poate. -menționez că nu a fost mereu Cola de cireșe :))-

Acum tot nu realizez cât de real poate să fie și tot atât de ireal. :)) Cea mai bună prietenă a mea este motivul pentru care mi-am făcut un blog.. e ca și cum Universul ar fi considerat-o deja befefeica mea și mă împinsese de la spate ca și cum aș fii cunoscut-o. Doamne! Frumoasă poveste! :) -Acum e momentul să fiu recunoscătoare celui de sus pentru asta, mulțumesc!-

Azi am ieșit aproape toată ziua și am hoinărit prin mall și parcuri.. a fost o zi frumoasă.

Mulțumesc, Sayuki!

Post-ul acesta e ca peste ani să nu uităm de unde am început *heart* și nici că ne-am cunoscut prin intermediul blog-ului. :)

Nu vreau să ne trădez identitatea așa că pun poze doar cu mâinile sau picioarele noastre. :))
 

***Update***: uitasem să menționez că și datul în leagăne este una dintre tradițiile noastre. :3
Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?

 

 

 

 

 

 

R: Cum aș vrea să fiu eu perfectă + Cum să îți crești ego-ul (nu e de bine)

Vă spun sincer că nu mă așteptam să răspundeți provocării, mai ales înaintea mea. Așa că am zis că dacă tot am lansat provocarea, ar trebui să mă țin de ea. Cum aș vrea să fiu eu perfectă și ce aș vrea să corectez la mine? Păi.. fac o listuță.

 

 

 

1.Eu mi-aș dori să nu îmi mai pese de aspectul meu fizic și să nu mă mai simt complexată de el - Sunt în perioada aia în care dacă am 51 de kg mi se pare că lumea se sfârșește, când mă uit în oglindă am impresia că am burtă, am tot felul de bubițe și dermatologul mi-a spus că nu o să treacă decât după reglarea hormonilor și asta o să dureze ceva și sunt momente în care mă uit la mine și nu îmi place ce văd- Off, aș vrea să mă uit în oglindă și să nu mă mai plâng că am picioare prea groase, păr prea tocit și să îmi pierd timpul plângându-mă de aspectul fizic. Adică da... Să mă îngrijez, dar să mă mulțumesc așa cum sunt, să trec peste bariera asta a ce e înafara mea că până la urmă nu prea am cum să-mi fac picioarele subțiri și pielea ca a unui bebeluș așa dintr-o dată...

 

2.Mi-aș dori să pot să aloc mai mult timp cititului, cântatului și ieșitului în natură. Aș vrea să nu fiu dependentă de internet, calculator și alte minuni virtuale. Aș vrea să fiu liberă și dacă să spun că stau doar o oră la laptop, doar atât să stau, ceea ce nu e valabil momentan.

 

3. Aș vrea să nu mai fiu atât de manipulată. Printre marile mele defecte este faptul că sunt foarte ușor de influențat la chestiuțe micuțe cum ar fi un concert, dacă eu nu vreau să merg, dar un prieten de al meu merge și mă invită politicos să vin și eu, ajung acasă și mă cert cu ai mei să mă lase și după ceartă îmi dau seama că NU EU voiam să merg la concert... Chestie ciudată știu, dar e o chestie în psihologie, îți intră în subconștient și nu te prinzi. Surprinzător e că la mine e mai accentuat la băieți adică dacă vine o fată să îmi spună ceva, nu reacționez, dar dacă e un băiat.. se schimbă ecuația :)) Prin urmare mi-aș dori, să nu mai fiu influențabilă și să realizez din prima când cineva încercă să mă manipuleze.

 

4. Aș vrea să nu mai dau importanță relațiilor până cresc... adică poate că ai mei aveau dreptate că la 15 ani mă îndrăgostesc de oricine și nu o să știu să fac alegerile cum trebuie, prin urmare os ă sufăr ca un cățel și bla-bla...și majoritatea băieților dacă sunt peste 16-17 ani, caută alt ceva. Nu prea mai găsești romantici care să se îndrăgostească și să îți dedice melodii, adică eu nu am mai găsit așa un băiat de când aveam 12 ani și pe bune că atunci era așa drăguț că băieții fiind mici nu au suferit și spun tot ce simt, dar și-o iau în cap după ce cresc și e nașpa.. Aș vrea să reușesc că las goana asta după relații de-o parte, dar odată ce te-ai obișnuit e greu să te debarasezi de sentimentul acela că cineva are nevoie de tine și ține la tine.

 

5. Aș vrea să nu mă mai cert cu sora mea. Am o soră care e clasa a 8a și e cam opusul meu, adică nu prea citește nu prea ascultă rock și chestii... eu sunt cu muzica ea cu lucrul manual, nu că nu a încercat și tot ce fac eu. Momentan ne certăm de cum ne trezim. Urăsc că îmi poartă absolut toate hainele, încălțările și tot felul de lucruri de ale mele. Să nu credeți că nu avem fiecare hainele ei și șifoniere separate, dar mna.. poate al meu dulap pare mai apetisant :)) Și credeți-mă că mă umflă toți nervii când văd că îmi poartă hanoracul preferat și cine știe ce încălțări... Aaaa, ne mai certăm că ea nu face curățenie și eu fac mereu și pff.. e greu. Ciudat e că față de fratele meu de 3 ani și jumătate nu am nici o problemă și i-aș da cu mare drag dulapul meu :)) Prin urmare mi-aș dori să nu mă mai cert cu ea și să fiu mai îngăduitoare. Menționez că mama asta îmi spune plus că dacă odată are loc vreun accident o să rămân cu ea pe conștiință și că mi-aș fi dorit să îți dau haine :))

 

6. Punctul acesta are o strânsă legătură cu titlul. „Cum să îți crești ego-ul”. Yup, al meu crește adică încep să mă simt importantă e ciudat.. acum realizez asta și încerc să nu mai fac asta, dar ca idee.. Și ego-ul nu crește singur, adică nu mă pot simți eu importantă doar că mă uit în oglindă :)) Nu.. E mult mai complex. La mine a venit prin invitații și toate săptămâna trecută. Întâi am făcut un cover pe youtube pentru a afla părerea unui prieten și eu i-am spus că nu mi-a plăcut cum a ieșit și el mi-a zis că am vocea frumoasă și cânt bine la chitară și să nu îmi mai fac probleme și bla bla... Următoarea zi s-a întâmplat ceva și mai ciudat.. Pe Facebook și prin auzite am dat de o fată care face niște fotografii superbe și știam că pe foarte puțin fotografii își ia cam 50 de lei, sunt ceva bani, dar mă gândeam că în viitor poate m-aș duce la ea, dar nu prea sunt eu genul și îmi scrie pe Facebook facă vreau să îi fiu model.. și am rămas șocată și iar m-am simțit importantă, iar ego-ul meu a luat-o la goană. Bun, următoarea zi primesc un telefon și sunt invitată la un concert la care cum spusesem mai sus, nu voiam să merg. M-am certat cu ai mei după am realizat că nu era dorința mea, dar în aceelași timp m-a făcut să mă simt iar importană :)) Iar ieri am ieșit cu cea mai bună prietenă a mea în parc și îmi spusese că până acum nu a mai cântat la o chitară așa că am zis că aduc eu una și poate o învăț ceva și am luat o pătură și a fost super fain. Între timp au venit niște prieteni și m-au invitat să cânt într-o seară la o terasă (dar cam târziu) și vă dați seama că și atunci m-am simțit importantă și e ciduat... Mă simt ceva mai mult decât sunt și toate ofertele de sus trebuie să le refus. Nu știu, nu mă reprezintă. Mi-aș fi dorit să cânt la terasa, dar la 10 jumătate noaptea n-am șanse să mă lase ai mei. :)) Deci mi-aș fi dorit să fiu în banca mea...

 

Cam atât. Vă mulțumesc că ați acceptat provocarea. Sper să ne fie de ajutor în viitor. :3

 

Voi ce mai faceți??