R: Cum aș vrea să fiu eu perfectă + Cum să îți crești ego-ul (nu e de bine)

Vă spun sincer că nu mă așteptam să răspundeți provocării, mai ales înaintea mea. Așa că am zis că dacă tot am lansat provocarea, ar trebui să mă țin de ea. Cum aș vrea să fiu eu perfectă și ce aș vrea să corectez la mine? Păi.. fac o listuță.

 

 

 

1.Eu mi-aș dori să nu îmi mai pese de aspectul meu fizic și să nu mă mai simt complexată de el - Sunt în perioada aia în care dacă am 51 de kg mi se pare că lumea se sfârșește, când mă uit în oglindă am impresia că am burtă, am tot felul de bubițe și dermatologul mi-a spus că nu o să treacă decât după reglarea hormonilor și asta o să dureze ceva și sunt momente în care mă uit la mine și nu îmi place ce văd- Off, aș vrea să mă uit în oglindă și să nu mă mai plâng că am picioare prea groase, păr prea tocit și să îmi pierd timpul plângându-mă de aspectul fizic. Adică da... Să mă îngrijez, dar să mă mulțumesc așa cum sunt, să trec peste bariera asta a ce e înafara mea că până la urmă nu prea am cum să-mi fac picioarele subțiri și pielea ca a unui bebeluș așa dintr-o dată...

 

2.Mi-aș dori să pot să aloc mai mult timp cititului, cântatului și ieșitului în natură. Aș vrea să nu fiu dependentă de internet, calculator și alte minuni virtuale. Aș vrea să fiu liberă și dacă să spun că stau doar o oră la laptop, doar atât să stau, ceea ce nu e valabil momentan.

 

3. Aș vrea să nu mai fiu atât de manipulată. Printre marile mele defecte este faptul că sunt foarte ușor de influențat la chestiuțe micuțe cum ar fi un concert, dacă eu nu vreau să merg, dar un prieten de al meu merge și mă invită politicos să vin și eu, ajung acasă și mă cert cu ai mei să mă lase și după ceartă îmi dau seama că NU EU voiam să merg la concert... Chestie ciudată știu, dar e o chestie în psihologie, îți intră în subconștient și nu te prinzi. Surprinzător e că la mine e mai accentuat la băieți adică dacă vine o fată să îmi spună ceva, nu reacționez, dar dacă e un băiat.. se schimbă ecuația :)) Prin urmare mi-aș dori, să nu mai fiu influențabilă și să realizez din prima când cineva încercă să mă manipuleze.

 

4. Aș vrea să nu mai dau importanță relațiilor până cresc... adică poate că ai mei aveau dreptate că la 15 ani mă îndrăgostesc de oricine și nu o să știu să fac alegerile cum trebuie, prin urmare os ă sufăr ca un cățel și bla-bla...și majoritatea băieților dacă sunt peste 16-17 ani, caută alt ceva. Nu prea mai găsești romantici care să se îndrăgostească și să îți dedice melodii, adică eu nu am mai găsit așa un băiat de când aveam 12 ani și pe bune că atunci era așa drăguț că băieții fiind mici nu au suferit și spun tot ce simt, dar și-o iau în cap după ce cresc și e nașpa.. Aș vrea să reușesc că las goana asta după relații de-o parte, dar odată ce te-ai obișnuit e greu să te debarasezi de sentimentul acela că cineva are nevoie de tine și ține la tine.

 

5. Aș vrea să nu mă mai cert cu sora mea. Am o soră care e clasa a 8a și e cam opusul meu, adică nu prea citește nu prea ascultă rock și chestii... eu sunt cu muzica ea cu lucrul manual, nu că nu a încercat și tot ce fac eu. Momentan ne certăm de cum ne trezim. Urăsc că îmi poartă absolut toate hainele, încălțările și tot felul de lucruri de ale mele. Să nu credeți că nu avem fiecare hainele ei și șifoniere separate, dar mna.. poate al meu dulap pare mai apetisant :)) Și credeți-mă că mă umflă toți nervii când văd că îmi poartă hanoracul preferat și cine știe ce încălțări... Aaaa, ne mai certăm că ea nu face curățenie și eu fac mereu și pff.. e greu. Ciudat e că față de fratele meu de 3 ani și jumătate nu am nici o problemă și i-aș da cu mare drag dulapul meu :)) Prin urmare mi-aș dori să nu mă mai cert cu ea și să fiu mai îngăduitoare. Menționez că mama asta îmi spune plus că dacă odată are loc vreun accident o să rămân cu ea pe conștiință și că mi-aș fi dorit să îți dau haine :))

 

6. Punctul acesta are o strânsă legătură cu titlul. „Cum să îți crești ego-ul”. Yup, al meu crește adică încep să mă simt importantă e ciudat.. acum realizez asta și încerc să nu mai fac asta, dar ca idee.. Și ego-ul nu crește singur, adică nu mă pot simți eu importantă doar că mă uit în oglindă :)) Nu.. E mult mai complex. La mine a venit prin invitații și toate săptămâna trecută. Întâi am făcut un cover pe youtube pentru a afla părerea unui prieten și eu i-am spus că nu mi-a plăcut cum a ieșit și el mi-a zis că am vocea frumoasă și cânt bine la chitară și să nu îmi mai fac probleme și bla bla... Următoarea zi s-a întâmplat ceva și mai ciudat.. Pe Facebook și prin auzite am dat de o fată care face niște fotografii superbe și știam că pe foarte puțin fotografii își ia cam 50 de lei, sunt ceva bani, dar mă gândeam că în viitor poate m-aș duce la ea, dar nu prea sunt eu genul și îmi scrie pe Facebook facă vreau să îi fiu model.. și am rămas șocată și iar m-am simțit importantă, iar ego-ul meu a luat-o la goană. Bun, următoarea zi primesc un telefon și sunt invitată la un concert la care cum spusesem mai sus, nu voiam să merg. M-am certat cu ai mei după am realizat că nu era dorința mea, dar în aceelași timp m-a făcut să mă simt iar importană :)) Iar ieri am ieșit cu cea mai bună prietenă a mea în parc și îmi spusese că până acum nu a mai cântat la o chitară așa că am zis că aduc eu una și poate o învăț ceva și am luat o pătură și a fost super fain. Între timp au venit niște prieteni și m-au invitat să cânt într-o seară la o terasă (dar cam târziu) și vă dați seama că și atunci m-am simțit importantă și e ciduat... Mă simt ceva mai mult decât sunt și toate ofertele de sus trebuie să le refus. Nu știu, nu mă reprezintă. Mi-aș fi dorit să cânt la terasa, dar la 10 jumătate noaptea n-am șanse să mă lase ai mei. :)) Deci mi-aș fi dorit să fiu în banca mea...

 

Cam atât. Vă mulțumesc că ați acceptat provocarea. Sper să ne fie de ajutor în viitor. :3

 

Voi ce mai faceți??