E luni, hai să zâmbim #1 + Nouă obsesie - Vama -

Soare. Nu e frumos? Nu vă face fericiți? Forfota asta de Crăciun a oamenilor de pe străzi în combinație cu razele soarelui, muzica celor de la Vama, pisicile care se joacă cu bradul meu, familia întreagă și prietenii pe care îi știu aproape mi-au adus genul acela de fericire absolută chiar. Îmi lipsise așa de mult soarele, totuși chiar dacă îmi place ploaia, vremea a exagerat puțin.

De câteva zile mă trezesc zâmbind și simțindu-mă pe drumul meu, la locul meu. Nu știu cum am pierdut senzația asta sau cum am putut să ignor faptul că nu făceam ce trebuie. Doamne, cât de mult mă bucur că trăiesc, de tot ce e în jurul meu, toate sunt așa frumoase. Poate par prea fericită sau vă gândiți că am o viață perfectă, dar nu. Am și eu problemele mele, dar am găsit unghiul din care să le privesc și nu sunt mereu așa.

Văzusem o poză cu ceva în gen „Fericirea ta e în buzunarul altcuiva” - hmm, chiar era, că o lăsasem eu acolo și nu am știut, dar mi-am luat-o și acum radiez de fericire, mă simt întreagă și nu sunt îndrăgostită, pur și simplu m-am săturat să mă plâng de tot felul de lucruri. O viață am, mai bine să mă bucur de ea. Nu îmi mai dau voie să fiu tristă. (^-^)

 

 

Acum să vorbim de titlul postării - am făcut o nouă rubrică și-am să scriu în fiecare luni la „E luni,, hai să zâmbim” nu rezolvăm nimic cu văicăreală.

Și ajungem la noua mea obsesie: Vama

Doamne! Sunt atât de complecși ca trupă, iar muzica lor are un sound unic în țară cel puțin. La început nu mi-au plăcut deloc, după am început să ascult de mai multe ori o piesă până i-am prins gustul. Vreau să vă spun că o piesă m-a făcut fericită, iar alta să plâng - asta e talent, asta e realitatea. Viața nu e mereu așa perfectă, sunt momente în care dai de greu și e mai bine să înțelegi asta. Îmi place la ei că nu scriu doar lucruri triste, ci te trec prin mai multe stări.

Am mai spus că m-am apucat să îi fac o biografie lui Tudor Chirilă, așa pentru suflețelul meu.

Las câteva melodii și versurile care m-au marcat din ele.

Știu că unora nu le plac, dar momentan rezonez cu ei foarte frumos.

”Într-o celulă, izolat, m-au pus ca să nu răspândesc iubire.

Știam și eu și ei că-n felul ăsta voi muri.

Îi auzeam vorbind de un vaccin care să protejeze lumea,

Că un dezastru ar fi dacă întreaga lume ar iubi.

Iubirea-i antidotul de care ei se tem...

Doar dacă iubesc pot să mă salvez,

Dacă iubesc pe oricine-mi iese în cale voi supraviețui.

Condamnat la iubire,

O epidemie am să răspândesc.„

 

”Iubito, îmi reproșezi că nu știu să dau, nu știu să primesc,

Acolo, sus pe cer, chemările se pierd, răspunsurile pier.

Iubito, nu înțelegi, am învățat să zbor, dar nu știu să merg,

Aicea, pe pământ, cuvintele se întorc, răspunsurile dor...

Tata era înalt, dragostea prea sus,

Răspunsuri nu veneau.

Iubito-am grijă acum,

Cu tine pot să merg,

La tine pot s-ajung...”

 

”Alerg, nebun

Și-mi scoate inima fum și cânt

Un cântec fără vreun rost adânc,

Te caut pe toate străzile

Din viața asta.

Tu poate oi fi

Ascunsă după vreun zor de zi,

O lume intreagă stă între noi,

Dar am un cântec și-am să cânt

Pâna ai s-auzi.”

 

”Când nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simți,

Când ești prea fericit, prea furios ori prea căzut,

Când nu mai înțelegi exact unde te-ndrepți,

Ești sigur că respiri, dar nu și că trăiești,

Danseaza ca să-ți amintești

Că ai o viață.

Dansez ca să îmi amintesc

Că sunt în viață și trăiesc!

Dansez pentru că trupul meu

E mai deștept decât sunt eu.”

„M-am hotărât să joc un rol:

De azi înainte eu pe Soare îl voi juca.

Am să răsar în fiecare zi și am s-aduc lumină în viața mea.

Trecutu-l trimit în partea de Nord a sufletului meu

Acolo e noapte, dar eu luminez, lumină înapoi primesc.

Dar nu am, nu am de ales,

Încă mai am o viață de trăit, o piesă de jucat.”

„Expropriază vieți,

Trăiesc în locul tău,

Cumpără suflete moarte,

E rândul tău!

Vise...

Să nu cumva să renunți!

Am încă vise...

Oricât ar fi ei de mulți!

Vise ...

Un suflet fără vise

Moare!

Un vis, dau totul pe un vis,

Un vis care să-mi dea libertate, să-mi dea libertate,

Un vis, regatul meu pe-un vis,

Un vis ca o lumină prin noapte să-mi dea libertate.”

 

Și preferata mea:

„Dumnezeu nu apare la stiri

Dumnezeu nu omoara delfini

Dumnezeu n-are Vis Nuclear

Dumnezeu nu topeste ghetari.

Dumnezeu n-a votat in Senat

Dumnezeu n-a luptat in Irak

Prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt ...

Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant.

Dumnezeu ne-a lasat...

Ne-a lasat sa ne facem de cap.

Pe Iisus l-au facut Superstar

Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar

Religia e marketing de razboi

Oamenii-si fac cruce, dar privesc in gol.

Dumnezeu ne-a lasat...

Ne-a lasat sa ne facem de cap.

Fara Credinta Corabia Umana rataceste prin spatiu

Se apropie furtuna,

Se-ntuneca lumea ...

Totul se vinde, se cumpara totul..

Banii sunt calea, adevarul si viata Iisus nu mai vine...

Dumnezeu se mai uita o data spre lume,

Nu e nimeni sa vada ca-ntinde o mana,

Nu e nimeni s-auda ca soapta iubirii El inca ne-o spune!?

Dumnezeu ne-a lasat...

Ne-a lasat sa ne facem de cap

Dumnezeu a privit...

Nu intelege unde a gresit...?

Dumnezeu a privit... a privit... a privit...”

 

Aștept părerile voastre.

Voi ce mai faceți?

Fericire într-un final + Hăinuță nouă :3 (și o ciornă mai veche - de criză existențială- )

Hmm, a venit iarna. Suntem în Decembrie. Eram foarte fericită de lucrul acesta până când am realizat că e ultima lună a anului. Nu ştiu ce înseamnă asta pentru voi, dar pentru mine e un semnal de alarmă. Goodreads-ul meu 2014 e la jumătate, dar mai sunt câteva săptămâni. Timp de 2 luni am citit doar 3 cărţi, asta îmi arată că sunt pe lângă drumul pe care trebuie să îl urmez.
În două luni eu nu am făcut nimic pentru omenire, avântul cu proiectul l-am cam pierdut, cărţi n-am citit, la liceu am mers cu frâna de mână trasă chiar în voia sorţii, iar fericirea mea ajunsese în buzunarul altcuiva.
Ştiţi uneori avem ocazia de a ne pune o dorinţă, eu mi-am dorit foarte tare un lucru, dar n-am ştiut că trebuie să menţionez toate aspectele aşa că dorinţa mi s-a îndeplinit, dar într-un alt mod decât cel aşteptat. Totuşi Universul şi-a făcut milă şi a spus "Biata Lissa, de când îşi doreşte asta, hai să îi îndeplinim dorinţa şi să o facem să înţeleagă că unele lucruri nu îţi fac bine, iar Dumnezeu ştie ce e bine pentru tine şi ce nu, dar te lasă pe pielea ta dacă tot ceri aceelaşi lucru over and over again".
Păi şi uite-mă aici dorinţa mi s-a îndeplinit iar după două luni: sunt supărată pe mine. Pentru că m-am sustras de la propria mea viaţă umblând după cai verzi pe pereţi care nu meritau nici 1% din atenţia pe care le-am acordat-o.
Vaai, ştiţi de ce îmi place să scriu aşa mult? Scriind îmi dau răspunsuri la prorpiile întrebări. De exemplu acum mi-a venit în minte "În viaţă dacă eşti nelămurit într-o situaţie gândeşte-te cum îţi influenţează acea situaţie misiunea ta personală în viaţă". Adică răspunsul la "a meritat să umbli după cai verzi pe pereţi?" - Nuu! Normal că nu. A fost cea mai mare prostie de până acum. Am uitat care îmi este drumul, misiunea de acum. Dar cred că mai important este să realizezi că ai greşit ca încet, încet să găşeşti o potecă de întoarcere către drumul tău.
Iar am o postare îmbârligată, stau pe telefon şi nu mai am viziune de ansamblu plus că e târziu, dar nu ştiu când o să mai am timp să scriu că vin tezele, testele şi alte minunăţii.
Esenţa acestei postări este de-a marca reîntoarcerea Lissei la propriul drum. O să mă apuc să scriu poveşti, să mai vorbesc cu nişte editurii, să fac un maraton de citit că poate fac o minune şi îmi aduc Goodreads-ul la zi, să fac fotografii, dar cel mai important să încerc să fac lucruri pentru toţi, ceva benefic întregii umanităţi, nu să acord atenţie cailor verzi de pe pereţi, iar pe restul să dau la o parte. Totuşi mai e soluţia de a le face pe toate, dar e mai complicat şi nu poţi să umbli după cai verzi dacă ei nu vor asta. :-?
Printre altele de Black Friday mi-am luat doar "Celelalte poveşti de dragoste" de Dan Teodorovici şi de-abia aştept să mă pierd printre cuvintele cărţii. În materie de muzică The Neighbourhood a devenit o obsesie pentru mine :3 şi cam atât despre mine.
Voi ce mai faceţi? Ce mai citiţi?

P.S.  Săptămânile acestea am cunoscut câţiva oameni frumoşi, iar în weekend-ul prelungit am fost alintată acasă la vechi prietene cu haleală, băuturi calde şi chiar cu un film drăguţ. Până la urmă viaţa e frumoasă şi trebuie să înveţi să o trăieşti fără dramatizare. ^-^

 

Update:

Postarea are o săptămână și jumătate de când e în ciornă, era cam posacă pentru a o posta, dar nu pot să fug de latura asta a mea care se pierde. Totul a rămas în urmă. Am reușit să înlătur ce m-a ținut în loc, sunt foarte fericită că am putut lăsa speranțele mele și m-am trezit din lumea mea în realitatea asta dură în care unora le pasă și altora nu, iar eu reușisem să îmi creez o iluzie, dar nu-i nimic. M-am trezit și am ajuns la concluzia că n-am prețuit destul adevărații prieteni din jurul meu, așa că am încercat să repar asta.

Lissa e ca nouă, am învățat să trăiesc altfel, văzând fiecare clipă ca pe o ultimă, iubind și prețuind totul mai mult, de la natură până la aglomerația din microbuze. Viața e atât de frumoasă dacă găsești unghiul potrivit din care s-o privești.

Am făcut cumpărături de Crăciun și sunt așa de fericităăă :3 A fost așa de frumos, de-abia aștept să le pun sub brad și să văd zâmbetele când le înmânez :3

Voi ce mai facețiii?

 

P.S.: Nu pot să cred că melodia asta are sens, e atât de adevărată acum. Nu credeam că o să se întâmple asta. :))

Iar aceasta mă liniștește și descrie decizia mea:

P.P.S.: Îl admir pe Tudor Chirilă, așa că am hotărât să îi studiez viața, cariera și toate melodiile sale.

 

 

 

Lissa la 16 ani și colțul Lissei la 2 anișori. Cum îmi văd viitorul.

 

 

Nu știu cum să încep. Sunt iar în starea aia melancolică. Am împlinit 16 ani pe 17 septembrie, iar blogul meu doi ani pe 9 septembrie. Viteza de trecere a timpului mă depășește, am impresia că de la 12 ani am ajuns brusc la 16. Am avut o săptămână frumoasă și specială. Nu mă simt diferit, totuși m-am schimbat.

M-am gândit la cum eram la început de clasă a 9-a, chiar și la sfârșit! Acum sunt alt fel, mai rece față de lume, mai rezervată...Nu mai am zeci de prieteni, am o singură prietenă adevărată și un singur prieten, restul sunt politețuri. De ce?! Pentru că lumea merge pe interese și pentru că sunt prea ușor de rănit. Îmi place natura, ador să stau undeva și să mă uit cum păsările zboară și cum frunzele cad din copaci. M-am izolat de colegii de liceu, mi-am făcut un mini univers doar al meu (poate și al lui Sayuki), un univers în care lectura te scoate din problemele lumii și te duce departe, un univers unde pot să-mi spun visele fără să fie spulberate. Prin proiectul „Pagini cu suflet pentru fiecare” am realizat că nu sunt singura de felul acesta, că mai există adolescenți ca mine, așa m-am apropiat de Meduză, Anca, Gabriela (Cioburi de vise), Criss, Diana, Alex și mulți alți oameni frumoși. Așa că vreau să țin legătura cu majoritatea, poate mă apuc să vă scriu scrisori. :))

Proiectul merge bine, cei de la Litera au spus că ne ajută, dar întâi la mine în liceu, după majoritatea liceelor din Constanța și după dacă merge ideea, la nivel de țară.

Trebuie să fac o postare cu lucrușoarele pe care le-am primit de ziua mea și cărticele adunate.

 

Când eram în ora de istorie mi-am dat seama că orice o să aleg să fac în viață, slujba mea rămâne întotdeauna „Citit-scris-vorbit”, acesta mi-e drumul, așa o să ajung departe și asta îmi e misiunea. Motiv pentru care zilele astea mă apuc să scriu o carte.

Am terminat de citit „Dragostea și răul” de Anne Rice și m-am apucat de Delirium de Lauren Oliver.

 

 

Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?

Cum e la școală/liceu? - Pentru mine e foarte obositor-

R: Cum aș vrea să fiu eu perfectă + Cum să îți crești ego-ul (nu e de bine)

Vă spun sincer că nu mă așteptam să răspundeți provocării, mai ales înaintea mea. Așa că am zis că dacă tot am lansat provocarea, ar trebui să mă țin de ea. Cum aș vrea să fiu eu perfectă și ce aș vrea să corectez la mine? Păi.. fac o listuță.

 

 

 

1.Eu mi-aș dori să nu îmi mai pese de aspectul meu fizic și să nu mă mai simt complexată de el - Sunt în perioada aia în care dacă am 51 de kg mi se pare că lumea se sfârșește, când mă uit în oglindă am impresia că am burtă, am tot felul de bubițe și dermatologul mi-a spus că nu o să treacă decât după reglarea hormonilor și asta o să dureze ceva și sunt momente în care mă uit la mine și nu îmi place ce văd- Off, aș vrea să mă uit în oglindă și să nu mă mai plâng că am picioare prea groase, păr prea tocit și să îmi pierd timpul plângându-mă de aspectul fizic. Adică da... Să mă îngrijez, dar să mă mulțumesc așa cum sunt, să trec peste bariera asta a ce e înafara mea că până la urmă nu prea am cum să-mi fac picioarele subțiri și pielea ca a unui bebeluș așa dintr-o dată...

 

2.Mi-aș dori să pot să aloc mai mult timp cititului, cântatului și ieșitului în natură. Aș vrea să nu fiu dependentă de internet, calculator și alte minuni virtuale. Aș vrea să fiu liberă și dacă să spun că stau doar o oră la laptop, doar atât să stau, ceea ce nu e valabil momentan.

 

3. Aș vrea să nu mai fiu atât de manipulată. Printre marile mele defecte este faptul că sunt foarte ușor de influențat la chestiuțe micuțe cum ar fi un concert, dacă eu nu vreau să merg, dar un prieten de al meu merge și mă invită politicos să vin și eu, ajung acasă și mă cert cu ai mei să mă lase și după ceartă îmi dau seama că NU EU voiam să merg la concert... Chestie ciudată știu, dar e o chestie în psihologie, îți intră în subconștient și nu te prinzi. Surprinzător e că la mine e mai accentuat la băieți adică dacă vine o fată să îmi spună ceva, nu reacționez, dar dacă e un băiat.. se schimbă ecuația :)) Prin urmare mi-aș dori, să nu mai fiu influențabilă și să realizez din prima când cineva încercă să mă manipuleze.

 

4. Aș vrea să nu mai dau importanță relațiilor până cresc... adică poate că ai mei aveau dreptate că la 15 ani mă îndrăgostesc de oricine și nu o să știu să fac alegerile cum trebuie, prin urmare os ă sufăr ca un cățel și bla-bla...și majoritatea băieților dacă sunt peste 16-17 ani, caută alt ceva. Nu prea mai găsești romantici care să se îndrăgostească și să îți dedice melodii, adică eu nu am mai găsit așa un băiat de când aveam 12 ani și pe bune că atunci era așa drăguț că băieții fiind mici nu au suferit și spun tot ce simt, dar și-o iau în cap după ce cresc și e nașpa.. Aș vrea să reușesc că las goana asta după relații de-o parte, dar odată ce te-ai obișnuit e greu să te debarasezi de sentimentul acela că cineva are nevoie de tine și ține la tine.

 

5. Aș vrea să nu mă mai cert cu sora mea. Am o soră care e clasa a 8a și e cam opusul meu, adică nu prea citește nu prea ascultă rock și chestii... eu sunt cu muzica ea cu lucrul manual, nu că nu a încercat și tot ce fac eu. Momentan ne certăm de cum ne trezim. Urăsc că îmi poartă absolut toate hainele, încălțările și tot felul de lucruri de ale mele. Să nu credeți că nu avem fiecare hainele ei și șifoniere separate, dar mna.. poate al meu dulap pare mai apetisant :)) Și credeți-mă că mă umflă toți nervii când văd că îmi poartă hanoracul preferat și cine știe ce încălțări... Aaaa, ne mai certăm că ea nu face curățenie și eu fac mereu și pff.. e greu. Ciudat e că față de fratele meu de 3 ani și jumătate nu am nici o problemă și i-aș da cu mare drag dulapul meu :)) Prin urmare mi-aș dori să nu mă mai cert cu ea și să fiu mai îngăduitoare. Menționez că mama asta îmi spune plus că dacă odată are loc vreun accident o să rămân cu ea pe conștiință și că mi-aș fi dorit să îți dau haine :))

 

6. Punctul acesta are o strânsă legătură cu titlul. „Cum să îți crești ego-ul”. Yup, al meu crește adică încep să mă simt importantă e ciudat.. acum realizez asta și încerc să nu mai fac asta, dar ca idee.. Și ego-ul nu crește singur, adică nu mă pot simți eu importantă doar că mă uit în oglindă :)) Nu.. E mult mai complex. La mine a venit prin invitații și toate săptămâna trecută. Întâi am făcut un cover pe youtube pentru a afla părerea unui prieten și eu i-am spus că nu mi-a plăcut cum a ieșit și el mi-a zis că am vocea frumoasă și cânt bine la chitară și să nu îmi mai fac probleme și bla bla... Următoarea zi s-a întâmplat ceva și mai ciudat.. Pe Facebook și prin auzite am dat de o fată care face niște fotografii superbe și știam că pe foarte puțin fotografii își ia cam 50 de lei, sunt ceva bani, dar mă gândeam că în viitor poate m-aș duce la ea, dar nu prea sunt eu genul și îmi scrie pe Facebook facă vreau să îi fiu model.. și am rămas șocată și iar m-am simțit importantă, iar ego-ul meu a luat-o la goană. Bun, următoarea zi primesc un telefon și sunt invitată la un concert la care cum spusesem mai sus, nu voiam să merg. M-am certat cu ai mei după am realizat că nu era dorința mea, dar în aceelași timp m-a făcut să mă simt iar importană :)) Iar ieri am ieșit cu cea mai bună prietenă a mea în parc și îmi spusese că până acum nu a mai cântat la o chitară așa că am zis că aduc eu una și poate o învăț ceva și am luat o pătură și a fost super fain. Între timp au venit niște prieteni și m-au invitat să cânt într-o seară la o terasă (dar cam târziu) și vă dați seama că și atunci m-am simțit importantă și e ciduat... Mă simt ceva mai mult decât sunt și toate ofertele de sus trebuie să le refus. Nu știu, nu mă reprezintă. Mi-aș fi dorit să cânt la terasa, dar la 10 jumătate noaptea n-am șanse să mă lase ai mei. :)) Deci mi-aș fi dorit să fiu în banca mea...

 

Cam atât. Vă mulțumesc că ați acceptat provocarea. Sper să ne fie de ajutor în viitor. :3

 

Voi ce mai faceți??

 

Lissa s-a întors şi are nevoie de ajutorul vostru + Aspect nou.

Well, după ce am recitit nişte post-uri vechi mi-am dat seama cât de mult am ignorat colţişorul ăsta în ultima vreme aşa că m-am gândit să mă provoc să scriu câte un post o dată la două zile în timpul săptămânii, iar în weekend chiar de mai multe ori pe zi. Problema e că o să scriu despre orice, cred.
Voi despre ce aţi vrea să scriu? Ce rubrică v-ar plăcea să am? Ce idei mai aveţi?

Acum, despre mine. Păi am avut parte de un duş cu apă rece care m-a trezit instant şi tot duşul ăla m-a făcut să nu o arunc pe ''Lissa'' la gunoi..
Aaa, am văzut Academia Vampirilor într-un final. :3 <3 <3 <3 A fost osăăăăm o să scriu şi despre film zilele astea pentru că acum mi-e prea somn şi noua mea cărticică mă strigă ( citesc ,,Marile Speranţe'' de Charles Dickens ).
Ştiţi cât de puţin mai e până la vacanţa de vară? Dar până la vacanţa celor de a 12a? A trecut aşa repede a 9a, îmi doresc să o retrăiesc la nesfârşit. :<

Hmm. săptămâna asta am avut 3 teze una după alta şi multe teste aşa că numai bine că s-a încheiat odată, hei weekendule, eşti bine venit! <3

Cam atât despre mine, mi-e somn şi asta face să-mi fugă ideile şi să fiu incoerentă.

Uhh.. Ce părere aveţi depre noua mea temă? Şi ce mai faceţi? Cum e la şcoală/liceu? Ce aţi mai descoperit?

Coca-Cola Orange (da,da,da de portocale) şi pălăvrăgeală de dragul vremurilor bune.

Respir. Gândesc. Iubesc. Trăiesc. Supravieţuiesc. Mi-e dor de voi.

Niciodată nu găsesc un titlu bun sau măcar un început fain de postare cum spunea la un moment dat Guillaume Musso, manifest ,,Sindromul paginii albe''. Aşa că încep în cele mai bizare moduri, poate odată o să scap de problema asta.

Cei care îmi citiţi blog-ul poate că vă aduceţi aminte de mania mea pentru sucuri. Oricum, postasem la începutul bloguşorului despre *Coca Cola de cireşe şi de vanilie* şi posturile alea sunt printre cele mai vizualizate, deşi au fost scrise pur şi simplu din plictiseală. Aşa că, de dragul vremurilor bune am dat un search pe Google cu *Coca Cola Orange* şi am avut surpriza de a afla că mda, chiar s-a inventat şi aşa ceva! :))

Înclin să cred că cei de la Coca Cola, încearcă să ne convingă că sucul lor e sănătos sau chestii de genul, eu am lăsat-o mai uşor cu sucurile acum am mania cafelei, e cel mai frumos mod de a-mi începe dimineaţa.

Uitaţi nişte poze cu minunăţia de Cola sănătoasă. :))

Da, foarte interesant, oricum până ajunge chestia asta în Romania, o să apară şi arome de mentă sau Bambus la cât de ciudaţi sunt, nu m-ar mira. :))

Acum să vă mai zic de mine. Păi liceul pur si simplu mănâncă din sufletele noastră parcă ne-ar seca de toate puterile, cel puţin pentru mine aşa e. Sunt prea multe de învăţat şi prea puţin timp liber, off.

Hmm, de Valentine's day am crezut şi cred că e o tâmpenie, dar pisicii mei, e cea mai drăguţă-tâmpită-aniversare ever, adică oricum dacă îmi iubesc prietenul îl iubesc în fiecare zi nu doar pe 14 Februarie, dar la mine în clasă era plin de trandafiri, ciocolată şi bijuterii şi pernuţe şi zâmbete, iar eu eram ceva gen * Eu nu sărbătoresc, e o tâmpenie, îl plac oricum*, până când îţi vezi prietenul ciufulit cu o pungă de cadou în mână şi tu îţi pui mâna în cap şi nu îţi vine să crezi pentru că nu îţi pare genul care să aducă cadouri şi să fie romantic şi nu credeai în ziua asta tâmpită şi totuşi, nu ştiu, sunt unele momente în viaţă pe care pur şi simplu aş vrea să le prelungesc la infinit şi nu mă refer doar la Valentine's day, eu mă refer în general la momentele în care suntem sănătoşi şi fericiţi. Ştiţi, noi suntem fragili, lafel şi momentele astea de fericire maximă.


În ultimele zile am trăit intens, am avut vaga impresie că am murit şi am reînviat cu o poftă nebună de... a trăi. Avem o viaţă şi m-am hotărât să o trăiesc din plin pe a mea, adică să mă bucur de fiecare moment ca şi cum ar fi ultima dată. E doar o sesizare din zilele astea.

Eu am primit de la Libris ,,Exerciţii de echilibru'' de Tudor Chirilă şi până acum o consider genială şi mă regăsesc foarte mult în textele lui. Tot textele lui mi-au reaprins dorinţa de a scrie tot ce e înăuntrul meu şi mi-e prea teamă să exprim. Aşa că mi-am păstrat ultima gură de cafea pentru a începe o sesiune de destăinuiri pe ''Viaţa prin ochii unei adolescente''.

 Zilele astea vreau să fac şi niste fotografii şi să mă apuc serios de chitară, vreau să învăţ solo-ul de la Fade to black înneapărat, deşi e greu.

Vă las cu melodiile care-mi zbârnâie în cap.

Voi ce mai faceţi?