Fericire într-un final + Hăinuță nouă :3 (și o ciornă mai veche - de criză existențială- )

Hmm, a venit iarna. Suntem în Decembrie. Eram foarte fericită de lucrul acesta până când am realizat că e ultima lună a anului. Nu ştiu ce înseamnă asta pentru voi, dar pentru mine e un semnal de alarmă. Goodreads-ul meu 2014 e la jumătate, dar mai sunt câteva săptămâni. Timp de 2 luni am citit doar 3 cărţi, asta îmi arată că sunt pe lângă drumul pe care trebuie să îl urmez.
În două luni eu nu am făcut nimic pentru omenire, avântul cu proiectul l-am cam pierdut, cărţi n-am citit, la liceu am mers cu frâna de mână trasă chiar în voia sorţii, iar fericirea mea ajunsese în buzunarul altcuiva.
Ştiţi uneori avem ocazia de a ne pune o dorinţă, eu mi-am dorit foarte tare un lucru, dar n-am ştiut că trebuie să menţionez toate aspectele aşa că dorinţa mi s-a îndeplinit, dar într-un alt mod decât cel aşteptat. Totuşi Universul şi-a făcut milă şi a spus "Biata Lissa, de când îşi doreşte asta, hai să îi îndeplinim dorinţa şi să o facem să înţeleagă că unele lucruri nu îţi fac bine, iar Dumnezeu ştie ce e bine pentru tine şi ce nu, dar te lasă pe pielea ta dacă tot ceri aceelaşi lucru over and over again".
Păi şi uite-mă aici dorinţa mi s-a îndeplinit iar după două luni: sunt supărată pe mine. Pentru că m-am sustras de la propria mea viaţă umblând după cai verzi pe pereţi care nu meritau nici 1% din atenţia pe care le-am acordat-o.
Vaai, ştiţi de ce îmi place să scriu aşa mult? Scriind îmi dau răspunsuri la prorpiile întrebări. De exemplu acum mi-a venit în minte "În viaţă dacă eşti nelămurit într-o situaţie gândeşte-te cum îţi influenţează acea situaţie misiunea ta personală în viaţă". Adică răspunsul la "a meritat să umbli după cai verzi pe pereţi?" - Nuu! Normal că nu. A fost cea mai mare prostie de până acum. Am uitat care îmi este drumul, misiunea de acum. Dar cred că mai important este să realizezi că ai greşit ca încet, încet să găşeşti o potecă de întoarcere către drumul tău.
Iar am o postare îmbârligată, stau pe telefon şi nu mai am viziune de ansamblu plus că e târziu, dar nu ştiu când o să mai am timp să scriu că vin tezele, testele şi alte minunăţii.
Esenţa acestei postări este de-a marca reîntoarcerea Lissei la propriul drum. O să mă apuc să scriu poveşti, să mai vorbesc cu nişte editurii, să fac un maraton de citit că poate fac o minune şi îmi aduc Goodreads-ul la zi, să fac fotografii, dar cel mai important să încerc să fac lucruri pentru toţi, ceva benefic întregii umanităţi, nu să acord atenţie cailor verzi de pe pereţi, iar pe restul să dau la o parte. Totuşi mai e soluţia de a le face pe toate, dar e mai complicat şi nu poţi să umbli după cai verzi dacă ei nu vor asta. :-?
Printre altele de Black Friday mi-am luat doar "Celelalte poveşti de dragoste" de Dan Teodorovici şi de-abia aştept să mă pierd printre cuvintele cărţii. În materie de muzică The Neighbourhood a devenit o obsesie pentru mine :3 şi cam atât despre mine.
Voi ce mai faceţi? Ce mai citiţi?

P.S.  Săptămânile acestea am cunoscut câţiva oameni frumoşi, iar în weekend-ul prelungit am fost alintată acasă la vechi prietene cu haleală, băuturi calde şi chiar cu un film drăguţ. Până la urmă viaţa e frumoasă şi trebuie să înveţi să o trăieşti fără dramatizare. ^-^

 

Update:

Postarea are o săptămână și jumătate de când e în ciornă, era cam posacă pentru a o posta, dar nu pot să fug de latura asta a mea care se pierde. Totul a rămas în urmă. Am reușit să înlătur ce m-a ținut în loc, sunt foarte fericită că am putut lăsa speranțele mele și m-am trezit din lumea mea în realitatea asta dură în care unora le pasă și altora nu, iar eu reușisem să îmi creez o iluzie, dar nu-i nimic. M-am trezit și am ajuns la concluzia că n-am prețuit destul adevărații prieteni din jurul meu, așa că am încercat să repar asta.

Lissa e ca nouă, am învățat să trăiesc altfel, văzând fiecare clipă ca pe o ultimă, iubind și prețuind totul mai mult, de la natură până la aglomerația din microbuze. Viața e atât de frumoasă dacă găsești unghiul potrivit din care s-o privești.

Am făcut cumpărături de Crăciun și sunt așa de fericităăă :3 A fost așa de frumos, de-abia aștept să le pun sub brad și să văd zâmbetele când le înmânez :3

Voi ce mai facețiii?

 

P.S.: Nu pot să cred că melodia asta are sens, e atât de adevărată acum. Nu credeam că o să se întâmple asta. :))

Iar aceasta mă liniștește și descrie decizia mea:

P.P.S.: Îl admir pe Tudor Chirilă, așa că am hotărât să îi studiez viața, cariera și toate melodiile sale.