O poveste adevărată + La mulți ani Bff-ică + Cum am ajuns să îmi cunosc bffica prin intermediul internetului și a blogului

Hmm, astăzi cea mai bună prietenă a mea a împlinit 18 ani și oficial poate fi dată în urmărire generală pentru că a luat două paie de la Mc fără să fii cumpărat ceva de acolo și a călcat pe spațiul verde al acestei țări. :)) La mulți ani, Sayuki! Să fii implinită, fericită, iubită și blogușorul tău să crească din ce în ce mai mare și mai pufos și cum o groază de sponsori! :3

 

În postarea asta aș vrea să spun povestea prieteniei noastre, demonstrația ipotezei că suntem ghidați de Univers, Karmă, Dumnezeu sau pur și simplu o forță pe care nu o putem vedea și fiecare îi spune cum vrea.

 

Acum un an și ceva, prin August 2012 am dat de site-ul celor de la Nemira care ofereau un vocher celui care redacta o recenzie cum trebuie așa că am căutat pe net pe cineva care făcea recenzii frumoase și întâmplător am dat de Sayuki‘s Blog și clătindu-mi ochii pe acolo am văzut că îmi place ce face și cum scrie și că mă tentează ideea. Adică dacă „tipa” asta poate să scrie așa de „mișto” eu de ce nu aș putea?  Așa că intram aproape zilnic să văd cum e structurat blog-ul ce ar trebui să  mai pun la al meu, ce mai citește ea, înainte să-mi cumpăr o carte îi citeam recenzia de la ea și mă luam după câte bulinuțe i-a dat (pe vremuri așa era :3) și tot așa până am strâns vreo 5 post-uri și mi-am făcut curaj să o întreb pe blogul ei la rubrica de „Întrebări” ce părere are de începutul meu de blog și spusese că e ok și eram așa de „Yaaaay”.

Am continuat să îi urmăresc blogul și în una din postări spunea că este din Constanța la 30 de minute de mare și eram yaaaaay, ce drăguuuuț. :3 Dar știam că ai mei nu m-ar lăsa în Constanța pentru că eu sunt la o distanță de vreo 20 de km față de Constanța  și pe vremea aia nu făceam naveta și așa nu am contactat-o.

După evaluarea națională am făcut un post în care spuneam că aș vrea să intru la Liceul Teoretic „Decebal”, dar nu știu exact profilul că eu vreau ceva și tata alt ceva și bla-bla... Ei bine, Sayuki mi-a scris că ea e deja la liceul acesta și că mi-l recomandă cu inima deschisă și hmm, nu am prea dat mare importanță.. După ceva timp am realizat ce se întâmplă și am luat mail-ul blog-ului ei și am început să vorbim pe mail și eram așa de entuziasmată și aflasem că este din același oraș cu mine, la diferență de 10 minute de mers lălăit. :)) Între timp mi-a dat chiar și adresa ei personală de email și am tot vorbit și voiam să ne vedem, dar mereu ploua și nu mai puteam să ieșim și amânam și prima dată când am sunat-o eram așa speriată și entuziasmată și fericită în aceelași timp.. Până la urmă am ieșit și a fost așa „Wow” mi-aduc aminte și cu ce eram îmbrăcată :))) Și ziua exactă 4 Iulie - da, da, da, da, ca ziua Americii :3 după am fost foarte aglomerate că pe 17 Iulie am plecat în vacanță, dar continuasem să vorbim prin mail și ne apropiam din ce în ce mai tare. Ne-am făcut obiceiurile noastre, beam suc și mâncam un anumit tip de chips-uri și cam așa e și acum :)) De ziua ei am ieșit și ne-am apropiat și mai tare atunci. La începerea liceului am mers împreună și tot ea îmi era „ancora” că doar pe ea o știam cel mai bine pe lângă niște foști colegi cu (,) care nu prea aveam legătură.. și mai stăteam din când în când prin curte împreună, atât cât apucam. Mai ieșeam în week-end-uri. Era o perioadă frumoasă. :3 Acum e și mai frumoasă. Am început să ne spunem tot felul de chestii personale, să ne cunoaștem părinții să merg pe la ea și tot felul de chestii. :3 Am creat o prietenie sinceră și adevărată, fără vreo ceartă.

După un an, o lună și o zi avem aceelași obicei să cumpărăm Cola de cireșe și chips-uri de la Kaufland, uneori înghețată, dar fără Cola nu se poate. -menționez că nu a fost mereu Cola de cireșe :))-

Acum tot nu realizez cât de real poate să fie și tot atât de ireal. :)) Cea mai bună prietenă a mea este motivul pentru care mi-am făcut un blog.. e ca și cum Universul ar fi considerat-o deja befefeica mea și mă împinsese de la spate ca și cum aș fii cunoscut-o. Doamne! Frumoasă poveste! :) -Acum e momentul să fiu recunoscătoare celui de sus pentru asta, mulțumesc!-

Azi am ieșit aproape toată ziua și am hoinărit prin mall și parcuri.. a fost o zi frumoasă.

Mulțumesc, Sayuki!

Post-ul acesta e ca peste ani să nu uităm de unde am început *heart* și nici că ne-am cunoscut prin intermediul blog-ului. :)

Nu vreau să ne trădez identitatea așa că pun poze doar cu mâinile sau picioarele noastre. :))
 

***Update***: uitasem să menționez că și datul în leagăne este una dintre tradițiile noastre. :3
Voi ce mai faceți? Cum mai sunteți?