Marile Speranţe de Charles Dickens (Recenzie)

 Mulţumesc mult librăriei online Libris pentru că mi-au oferit şansa de a citii această carte .


Opinii editoriale:
„Cu siguranta, unul dintre cele mai mari genii literare ale lumii.“ -  Edward Bulwer-Lytton
„Descoperirea treptata a valorilor existentei, de-a lungul experientelor sale, face din Pip unul dintre cei mai complecsi eroi dickensieni si din Marile sperante romanul cel mai solid construit dintre toate cartile de succes ale lui Charles Dickens. O opera unde diversele etape ale «marilor sperante» traite de Pip capata un profund inteles autobiografic, pentru ca, urmarind cu atentie povestea rostita de erou, deslusim vibratii ale glasului lui Dickens, amintindu-si propriile intamplari si sperante.“ - Dan Grigorescu
„Dickens isi va depasi si domina epoca, la fel cum impunatoarea figura a lui Rabelais il domina pe Du Bellay, dar domina si Renasterea si lumea“ - G. K. Chesterton
„Nicaieri Dickens nu a imbinat atat de perfect analiza si sinteza ca in acest roman. [...] Ca toti marii artisti, Dickens ne impune sa ne schimbam perceptia despre arta.“ - George Saintsbury

Recenzie:

Acţiunea cărţii urmăreşte evoluţia lui Pip şi evidenţiază că în viaţă, anumite decizii ajung să ne marcheze viitorul, să ne schimbe calea relativ. Pip era crescut de sora sa Joe Garger şi de soţul acesteia Joseph cu multă duritate şi de cele mai multe ori repetânui-se că este ''crescut pe palme'' însă micul Pip se refugiază cu prietenia oferită de Joseph.
Într-o seară, în cimitirul localității, în timp ce stătea la mormintele familiei sale, Pip se întâlneşte cu un evadat ( Abel Magwitch ), care îl sperie pe băiat, care ajunge să fure de la sora sa pentru acesta. Întâlnirea cu acel evadat are să îi afecteze viitorul, să îi schimbe radical traiectoria vieţii, cum aici scriu o recenzie, ci nu un rezumat, nu vă spun dacă în mod negativ sau pozitiv. Tot ce pot să vă mai spun pentru a vă convinge să citiţi cartea este că povestea cuprinde şi ceva ''romance'', Pip este obligat să meargă în vizită la domnişoara Havisham pentru a se juca, iar aceasta avea o fiică adoptivă, Estella care până în final are un rol important în viaţa lui Pip, căruia mai tărziu i se va spune Handel, motivul vă las să îl aflaţi singuri. Cartea este plină de răsturnări de situaţii şi după ce treci de primele 100 de pagini acţiunea prinde avânt.

Părerea mea:

Categoric ''Marile speranţe'' reprezintă un must-read. Nu este o carte oarecare, ci una depre cursul vieţii care nu poate decât să îţi lase un gust plăcut după ce ai terminat de citit şi ultima parte. De ce să citiţi cartea? Pentru că aşa puteţi afla cum era societatea engleză în vremea aceea, aşa puteţi să vă dezlipiţi de această lume şi să mergeţi de mână cu Pip, prin Londra. Ca să nu mai lungesc vorba, este un roman pe care îl recomand cu mare drag tuturor, de la mic la mare.

Citate:

"Iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o! Dacă te încurajează - iubeşte-o! Dacă te răneşte - iubeşte-o! Dacă-ţi sfâşie inima în bucăţi - şi cu timpul inima o să-ţi îmbătrânească şi o să se întărească şi de-aia o să te doară din ce în ce mai rău - iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o" 

"N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimle înăsprite."


"Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri."

"Nici regele care stă pe tronul lui şi ţine coroana pe cap, nu poate să scrie cu litere de tipar hârtiile sale în parlament, fără să fi început, pe când era doar un prinţ neîncoronat, cu alfabetul."

"Într-un cuvânt, eram prea laş ca să fac ceea ce trebuia şi prea laş ca să evit ceea ce nu se cuvenea."

"Prin urmare, de-a lungul vieţii, cele mai rele slăbiciuni şi josnicii ale noastre sunt, de obicei, comise pentru oamenii pe care îi dispreţuim cel mai mult."

"Nu mai pune întrebări şi atunci n-o să ţi se mai spună minciuni."

"Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă."



"Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi."


Mulţumesc încă o dată celor de la librăria de cărţi online, Libris, pentru această carte superbă.

P.S: În opinia mea, aduce a atmosfera din Singur pe lume.

Voi ce mai faceţi? Ce mai citiţi? Cum e la liceu? Ce muzică aţi mai descoperit?:o3

Librăria mea ideală (online).

Hmm, zilele astea, mai exact pe 21 mai librăria online Libris aniversează 5 ani. La mulţi ani, Libris! <3

Pe lângă asta librăria de cărţi online a lansat un concurs:

''Îți lansăm o provocare: scrie un articol pe blogul tău despre cum vezi tu o librărie online ideală. Cum arată ea? Cum ar trebui să „se poarte cu tine”? Ce ar trebui să îți ofere? Practic, ce îți dorești tu de la o librărie online?''

 Păi dacă tot vorbim de una ideală, hai să spun şi cele mai trăsnite idei ale mele:

În primul rând, mi-aş dori să existe o rubrică atunci când finalizăm o comandă, în care să se bifeze dacă ai banii acum sau iei cartea pe datorie, dar să o plăteşti în maximum o lună.

În al doilea rând, aş vrea ca toate cărţile de care am nevoie pentru şcoală să le pot lua cu 50% reducere, dar pentru a fi corecţi să aducem o dovadă că ne trebuie la şcoală, de exemplu un mail din partea diriginteului sau cel care îţi solicită achiziţionarea cărţii. - îmi doresc asta pentru că anul acesta am fost nevoită să-mi cumpăr din banuţii mei multe cărţi pentru liceu şi nu vorbesc de manuale, vorbesc strict de literatură.-

Aş mai vrea să existe o rubrică pe această librărie ''ideală'' în care să introduci preferinţele unei persoane şi poate şi câteva din trăsăturile ei morale, iar după aceste trăsături librăria să-mi recomande diferite cărţi pentru acea persoană, asta ar fi foarte folositor pentru alegerea cadourilor.
Sau
 Dacă ar mai putea exista opţiunea de a plătii un vocher de o anumită sumă, tot în ideea de cadou pentru cineva.



Aş mai vrea ca noile apariţii să intre rapid în stoc şi lista cărţilor în limbi străine să fie mai mare.

Şi nu în ultimul rând, mi-aş dori ca această librărie online să ruleze cu mare viteză, să nu se blocheze nimic, comenzile să fie procesate la fel de rapid şi să aibe un playlist în funcţie de genurlie muzicale care să ruleze în timp ce eu îmi aleg cărţile.

Ştiu că îmi doresc multe lucruri şi prea puţine conctrete, dar aşa văd eu idealul. 
La mulţi ani, Libris! Mulţumim de concurs, librărie online! <3

Lissa s-a întors şi are nevoie de ajutorul vostru + Aspect nou.

Well, după ce am recitit nişte post-uri vechi mi-am dat seama cât de mult am ignorat colţişorul ăsta în ultima vreme aşa că m-am gândit să mă provoc să scriu câte un post o dată la două zile în timpul săptămânii, iar în weekend chiar de mai multe ori pe zi. Problema e că o să scriu despre orice, cred.
Voi despre ce aţi vrea să scriu? Ce rubrică v-ar plăcea să am? Ce idei mai aveţi?

Acum, despre mine. Păi am avut parte de un duş cu apă rece care m-a trezit instant şi tot duşul ăla m-a făcut să nu o arunc pe ''Lissa'' la gunoi..
Aaa, am văzut Academia Vampirilor într-un final. :3 <3 <3 <3 A fost osăăăăm o să scriu şi despre film zilele astea pentru că acum mi-e prea somn şi noua mea cărticică mă strigă ( citesc ,,Marile Speranţe'' de Charles Dickens ).
Ştiţi cât de puţin mai e până la vacanţa de vară? Dar până la vacanţa celor de a 12a? A trecut aşa repede a 9a, îmi doresc să o retrăiesc la nesfârşit. :<

Hmm. săptămâna asta am avut 3 teze una după alta şi multe teste aşa că numai bine că s-a încheiat odată, hei weekendule, eşti bine venit! <3

Cam atât despre mine, mi-e somn şi asta face să-mi fugă ideile şi să fiu incoerentă.

Uhh.. Ce părere aveţi depre noua mea temă? Şi ce mai faceţi? Cum e la şcoală/liceu? Ce aţi mai descoperit?

Căutând-o pe Alaska de John Green (Recenzie)

Mulţumesc mult celor de la librăria online Libris pentru această carte.


Limba originală: engleză
Traducere şi note de: Shauki Al-Gareeb
Anul apariţiei: 2014
Format: 130 x 200 mm
Titlul original: Looking for Alaska
Nr. de pagini: 288
ISBN: 978-973-707-928-2
Comandă: de la librăria Libris



Descriere:

''Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.''

Recenzie:

Introducerea cărţii pare plictisioare, dar după ce am terminat-o mi-am dat seama că are şi ea rolul ei.
Miles Halter aka Rotofeiul decide să plece la şcoala cu internat pentru a învăţa să se descurce fără părinţi şi viaţa lui ajunge să se schimbe uşor-uşor. Dacă la început depindea de părinţi şi tot ei erau cei care îl ajutau şi îi erau alături, până la final se detaşează de ei, iar macazul se schimbă către direcţia prietenilor până ajunge să nu mai vrea de sărbători acasă. Îşi face o gaşcă şi nu are tocmai un anturaj bun, încep să facă farse. Colegul lui de cameră, Colonelul, îi face cunoştiinţă cu Alaska, Lara şi Takumi aşa formând un grup al celor împotriva Războinicilor Săptămânali, proreclă pentru elevii de la Culver Creek care au ajuns să înveţe acolo doar pentru că au părinţi bogaţi. Cum ei fac farse împreună ajung să fie foarte apropiaţi, iar Alaska îi face rost Rotofeiului de o prietenă, care întâmplător e româncă, asta mi s-a părut mai mult decât fain. Aproape în fiecare seară se strâng în camera Alaskăi pentru a face rost de ţigări şi poate să se distreze puţin. Până la urmă fiecare dintre ei ajunge să fie prins de întrebarea găsită de Alaska ''Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?'', problema e că realizează prea târziu pentru a mai îndrepta lucrurile, dar nu prea târziu pentru a căuta răspunsuri.
P.S. 
Nu pot să dau detalii şi aşa cred că am spus prea multe şi vă rooog, nu d.aţi cu pietre dacă am dat vreun spoiler.

Părerea mea:


Sincer vă spun că de la pagina 180 am început să plâng şi am lăsat cartea pe birou şi am zis ''Nu pot. Nu citesc mai mult de atât'', dar până la urmă m-am încăpăţânat să o termin şi bine am făcut. Cartea asta ar trebuii să fie dată ca lectruă obligatori în clasa a 9a, eu zic că e mai bună decât ''De veghe în lanul de secară'' şi da, ştiu că nu pot să le compar pentru că sunt ani diferiţi şi altele, dar e doar părerea mea. Citisem că cei de la The Guardian au spus: ,,Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic.'' Asta e perfect adevărat şi eu asta nu am vrut să înţeleg pentru că am fost obişnuită cu cărţile în care totul e perfect, dar asta ador la John Green, nu se teme de adevăr şi îl aşterne exact aşa pe hârtie. Căutând-o pe Alaska este o care fără perdea, despre viaţa şi chinurile pe care le avem noi, adolescenţii. Poate că nu avem noi cine ştie ce probleme, dar noi le vedem ca nişte probleme existenţiale şi avem momente în care ne ste foarte greu să înţelegem ce e în jurul nostru şi de ce e aşa şi nu altfel şi avem impresia că universul chiar este împotriva noastră de cele mai multe ori. Eu recomand carte şi vă spun că pare simplă, dar nu e. Pentru mine cartea asta este printre cele mai grele cărţii pe care le-am citit până acum.

Alte note:

Fetele vor plânge, iar băieţii vor găsi dragoste, atracţie şi dorinţă în parfumul de vanilie şi ţigări pe care îl răspândeşte Alaska. -- Kirkus Review

Căutând-o pe Alaska surprinde perfect intensitatea trăirilor şi disperarea care definesc adolescenţa. -- teenreads.com

Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic. -- The Guardian

„Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele în care fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să i cedezi."

Despre autor:

John Green s-a născut la 24 august 1977. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times.
Căutând-o pe Alaska, romanul de debut al lui John Green, i-a adus autorului premiul Michael L. Printz acordat de American Library Association şi nominalizarea la Los Angeles Times Book Prize.
Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din întreaga lume.
De acelaşi autor, la Editura Trei a apărut Sub aceeaşi stea, roman care a primit numeroase distincţii şi s-a bucurat de un imens succes de public.

Melodii asociate:

Notă: E prima dată când mă abţin. Nu pot să îi dau o notă. O să mă mai gândesc.

Acum, ce mai faceţi? Ce mai citiţi? Cum e la şcoală/liceu?

Ţin să mulţumesc încă o dată celor de la Libris pentru această carte.

Un weekend plăcut tuturor. <3

Vă mulţumesc că existaţi. + Cum să îţi pierzi timpul în vacanţă.

Yay. Nu îmi vine să creeeed. Mă gândeam să las bloguşorul, sa mă apuc de alte lucruşoare şi chestii, dar când am intrat şi am văzut că blog-ul meu trăieşte şi că e cineva care îl citeşte nu mi-a venit să cred. Cel puţin în ultimele 2 zile am făcut vizualizăti la fel de multe ca la postările de concursuri. Mai mult ca perfect.
Vă mulţumesc că intraţi pe colţişorul meu, sunteţi foarte importanţi pentru mine.

Mă tot bătea gândul să vă arăt şi ce-mi mănâncă din timp. Păăăi. Încerc să-mi perfecţionez pasiunea legată de fotografie. Cum la cărţi şi recenzii mă descurc cât de cât, am zis să fructific şi latura care mă atrage către fotografie. Aşa că mi-am instalat Adobe Photoshop Lightroom 3 în laptop şi am făcut o selecţie din fotografiile mele de-a lungul timpului, am învăţat să le editez puţin şi cum eu nu am foarte multe cunoştinţe am rugat un prieten să mă ajute şi să-mi spună ce e ok şi ce nu la fiecare în parte. Mda. Bietu' de el cred că m-a bodogănit ceva, dar în mare închipuiţivă că din 30 de poze am selectat eu 8 şi din alea 8 doar 5 au fost corecte şi bla-bla. Deci frateeeeee, chestia asta e grea. Îmi mănâncă timpul, dar mă face să mă simt fericită.

Cam din cauza asta nu am scris pe blog şi cam tot din cauza asta  nu am citit, dar staţi pe aproape că mă apuc de ''Căutând-o pe Alaska'' de John Green şi vin cu recenzia repede repejor. :3

Ştiţi că reuşiţi prin comentarii să faceţi super happy orice om? :o3

Btw, vă las câteva ''fotografii'', sper să vă placă şi hmm. Voi ce pasiuni mai aveţi?

Seară frumoasă! :3 Huuuuuuugs. >:D<

Leapşa ''dacă eram...'' + aspect nou. :3

Am luat de la Bobiţa o leapsă foarte drăguţă. Mulţumesc mult! O pasez lui Sayuki, Bogdan, Anca,  şi Rose.Ohh şi oricui o vrea. :))

Dacă eram un anotimp... eram toamna

Dacă eram o lună... eram luna septembrie daca nu se intampla ceva special in octombrie

Dacă eram o zi a săptămânii... eram joi.

Dacă eram o parte a zilei... eram răsăritul.

Dacă eram un animal marin... eram o focă.

Dacă eram un animal de uscat... eram tigru.

Dacă eram o virtute... eram sinceritatea.

Dacă eram o planetă... eram Saturn.

Dacă eram un lichid... eram cafea.

Dacă eram o piatră... eram turcoaz (mă gândeam la cirstal, e pe acolo.)

Dacă eram un metal... eram mercur

Dacă eram o pasăre... eram bufniţă.

Dacă eram o plantă... eram levănţică.

Dacă eram o stare a vremii... eram furtună.

Dacă eram un instrument muzical... eram o chitară.

Dacă eram un sentiment... eram iubire.

Dacă eram un sunet... eram adierea vântului.

Dacă eram un cântec... eram „N-ai nevoie de foarte multe'' (Dinu Olăraşu)

Dacă eram un film... eram Pulbere de stele sau Strania poveste a lui Benjamin B.

Dacă eram un serial... eram Torchwood sau Doctor Who.

Dacă eram un oraș... eram Londra;

Dacă eram un gust... eram dulce.

Dacă eram o aromă... eram fructe de pădure.

Dacă eram o culoare... eram albastru.

Dacă eram un material... eram piele sau catifea.

Dacă eram o parte a corpului... eram inima.

Dacă eram un drog... eram ciocolată.

Dacă eram un accesoriu... eram un pandantiv.

Dacă eram o expresie a feței... eram o grimasă.

Dacă eram o materie... nu ştiu.

Dacă eram un personaj din desene animate... eram Bobi.

Dacă eram un număr... eram 17.

Dacă eram o mașină... eram un Ford Cortina sau Focus nou. :)

Este o leapsă drăguţăăă. :3 

Eu sunt confuză cu mine. E o stare ciudată, dar îmi revin. Yaaay. Am 2 post-uri în 24 de ore :O :O Partyyy.
Mda. Să sperăm că îmi revin.

Voi ce mai faceţi?
Şi mdaa, am schimbat aspectul în ceva mai liniştit. :)) :3
O seară frumoasă.

Trăiesc. Hai să ne redescoperim.

E târziu. Ar trebui să fiu în pat, dar ceva m-a atras către post. Conştiinţa a început să mă apese pentru abandonul ăsta. Nu e frumos ce am făcut şi ce fac aşa că am zis să încerc să regpsesc pasiunea aia de a scrie.
Ştiţi, când ai 30 de persoane noi pe lângă tine (mă refer la colegi), plus 15 profesori cărora să le ţii piept nu îţi mai arde de pasiunile din timpul verii. Sincer, cred că liceul e o perioadă foarte frumoasă şi specială, dar care te face să te maturizezi brusc sau nu ştiu, să te redescoperi, să-ţi găseşti o altă parte a ta, te remodelează.
Dilema e că nu ai cum să şti dacă în bine sau rău. La mine cel mai evident lucru este că nu-mi plăcea numele meu, caracterul meu, iar prin intermediul blogului am creat-o pe Lissa, o Lissa care a ajuns să crească în aceelaşi timp cu mine, să devină o parte din mine să fie un *eu* pe care nu vreau să-l arăt în lumea reală, ci doar aici. Nu  mai e aşa. Sunt Rux şi aici şi oriunde alt undeva. Okey, poate sunt doar schizofrenică.

E ciudat cum unele persoane intră cu bocanii în viaţa ta şi te întorc pe dos, uneori fac ordine în urma altora şi alte ori doar strică. Liceul reprezintă un mediu în care noi avem de învăţat şi nu mă refer la educaţia asta de '' funcţia de gradul al doliea'', ''mutaţii genice'' sau ''paşoptismul''. Nu! Mă refer că avem de învăţat cum să înfruntăm situaţii de genul ''Ai fiţe/ Eşti mironosiţă/etc.'' sau momentele în care profesorii au toane proaste şi nu mai ţin cont care dintre cei 30 sunt nevinovaţi...

Hmm, nu ştiu ce am scris mai sus. Nu am prea gândit. Îmi fug ochii acum, aşa că o să citesc mâine, până atunci, nu daţi cu pietre!
Vă las cu nişte melodii. :)

Voi ce aţi mai făcut? Ce mai citiţi? Cum vă mai este viaţa? Cum e la liceu/şcoală?