Trăiesc. Hai să ne redescoperim.

E târziu. Ar trebui să fiu în pat, dar ceva m-a atras către post. Conştiinţa a început să mă apese pentru abandonul ăsta. Nu e frumos ce am făcut şi ce fac aşa că am zis să încerc să regpsesc pasiunea aia de a scrie.
Ştiţi, când ai 30 de persoane noi pe lângă tine (mă refer la colegi), plus 15 profesori cărora să le ţii piept nu îţi mai arde de pasiunile din timpul verii. Sincer, cred că liceul e o perioadă foarte frumoasă şi specială, dar care te face să te maturizezi brusc sau nu ştiu, să te redescoperi, să-ţi găseşti o altă parte a ta, te remodelează.
Dilema e că nu ai cum să şti dacă în bine sau rău. La mine cel mai evident lucru este că nu-mi plăcea numele meu, caracterul meu, iar prin intermediul blogului am creat-o pe Lissa, o Lissa care a ajuns să crească în aceelaşi timp cu mine, să devină o parte din mine să fie un *eu* pe care nu vreau să-l arăt în lumea reală, ci doar aici. Nu  mai e aşa. Sunt Rux şi aici şi oriunde alt undeva. Okey, poate sunt doar schizofrenică.

E ciudat cum unele persoane intră cu bocanii în viaţa ta şi te întorc pe dos, uneori fac ordine în urma altora şi alte ori doar strică. Liceul reprezintă un mediu în care noi avem de învăţat şi nu mă refer la educaţia asta de '' funcţia de gradul al doliea'', ''mutaţii genice'' sau ''paşoptismul''. Nu! Mă refer că avem de învăţat cum să înfruntăm situaţii de genul ''Ai fiţe/ Eşti mironosiţă/etc.'' sau momentele în care profesorii au toane proaste şi nu mai ţin cont care dintre cei 30 sunt nevinovaţi...

Hmm, nu ştiu ce am scris mai sus. Nu am prea gândit. Îmi fug ochii acum, aşa că o să citesc mâine, până atunci, nu daţi cu pietre!
Vă las cu nişte melodii. :)

Voi ce aţi mai făcut? Ce mai citiţi? Cum vă mai este viaţa? Cum e la liceu/şcoală?