Şi ohh, am fost atât de pierdută, atât de goală şi nici măcar nu ştiusem. Până acum, se spune că nu ştii ce e fericirea până când nu eşti nefericit, le-am trăit pe amândouă, dar acum e altceva.. este ceva dincolo de trecutul vieţii acesteia, este o bucată de suflet care a venit la locul ei, cred că o pierdusem de ceva vreme.
Oameni frumoşi, nu ştiu care-mi este viitorul şi nu ştiu cât o să dureze starea aceasta de plutire, dar vreau să mi-o amintesc pentru veşnicie. Privirea aia. Privirea aceea a fost mai mult decât o privire, acolo m-am regăsit. Nu ştiu ce o să fac, ce o să aleg, pentru că-i inevitabil... nu e nimic simplu, simt că e una dintre deciziile acelea care îţi sunt hmm.. poate nu cruciale, dar importante, de care depinde o anumită stare din viaţa ta... Sunt la o răscruce pe care am mai trăit-o odată.. Radiez de fericire, mă simt.împlinită, dar şi tristă, pentru că am impresia că trebuie să-i dau drumul sursei de fericire.. nu ţin sursa în buzunarul pantalonilor, nici într-o cuşcă şi nimic de acest fel, nici nu ştiu de fapt dacă am ajuns să am sursa, dar mă simt bulversată şi presată.
Sunt în timpul liceului şi nu pot scrie tot ce am în cap, nu am destul timp, dar o să completez.
Încă de acum o săptămână simt că trăiesc într-un film.. într-un film sau o poveste foarte frumoasă, dar cu decizii de luat şi mai ştiu că am rămas datoare îngerului meu păzitor. M-am rugat inconştient şi răspunsul a venit, fără să-mi dau seama că întrebasem ceva.
Şi totul de la o privire. Acea privire.. acea privire e inspiraţia şi regăsirea mea.
"I Was Scared, I Was Scared
Tired And Under-Prepared
But I Wait For You
If You Go, If You Go
And Leave Me Here
On My Own
Well I'll Wait For You."
No comments:
Post a Comment
Parerea ta conteaza! <3