“When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down ‘happy’. They told me I didn’t understand the assignment, and I told them they didn’t understand life.”
- John Lennon
Multă vreme a trecut de când nu am mai scris. Mi-era tare dor.
Despre cum sunt eu? Aglomerată, că doar de aia nici nu prea scriu. Am avut simulare Delf și Ielts în perioada asta. Nasoale amândouă. Măcar pentru engleză chiar am timp să îmi îmbunătățesc rezultatele, că am examenul pe 25 Iunie, dar pentru examenul de Delf, I am a kind of a dead person. Că e pe 14 mai. E pentru prima dată când chiar regret un lucru. Că am dat bani pe curs și pe examen, ca acum să mă rog să îl iau. Nu știu de ce la început m-am crezut SuperWoman, că o să pot eu să învăț franceză în câteva luni ce nu am învățat în 6 ani de zile. Eh, dar asta e. Măcar la anul când o să am BAC-ul după atâtea limbi străine o să îmi fie floare la ureche.
Așa că eu sunt între simulări, teme și exerciții în plus, limbi străine.
Știți mișto e când le încurci între ele, aia e super mișto. Mă întreb cum rezistă cei care știu câte 5-7 limbi. Holy moly.
De citit am o tonă de cărți începute. O carte de a colegei mele, Oriunde de Iulia Bangheorghe, o poveste de dragoste a unor îndrăgostiți paralizați în scaune cu rotile, ceva în genul lui John Green. „A Simple Heart” de Gustave Flaubert e un shortstory, drăguț. Încă o carte în engleză, Amaranth parcă o să vă spun când fac postarea cu New in my library și „Eu sunt numărul patru”. Pentru că din când în când am timp să citesc, dar sunt foarte mofturoasă și nu mă mai prinde orice.
Bun, acum despre cover. Am avut timp să înregistrez ceva. Piesa „Aripile” e de curând apărută și mi se pare foarte drăguță și seamănă puțin și prin ce trec eu acum, emoțional, când nu știi ce să mai faci și ce să mai crezi. Așa că sper să fiți drăguți și să lăsați un like melodiei și poate să apăsați butonul de Subscribe. ^-^
Dragilor, probabil toţi aşteptaţi rezultatele concursului de fidelitate, dar neavând timp destul, nu mi se pare corect să fie doar pentru 2 postări, chiar dacă e vina mea.
Aşa că, ma gândeam să îl prelungesc până pe 6 Mai, aşa că poate vă fac o surpriză şi de Paşte.
Aşa că lista e încă deschisă, sper să nu vă supăraţi pe mine.
Cei înscrişi în concurs până acum sunt:
1.Baban Alexandru-Marian
2.Roxi Adina
3.Malina Ginju
4.Bragoi Lionella
5.Andreea Chiriță
6.Romina Gianina
7. Ilie Andreea
8.Cornelia Pop
10.Emanuela Bercaru
11.Anne-Marie Elena
12.Yuki Black
Plus că mă gândesc că dacă vine vacanţa mai postez şi eu ceva.
În caz că aţi uitat, concursul este aici.
Sper că nu v-am supărat. All the best. Ca pe vremuri Xoxo :))
Descriere: "Poate că o luam razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală şi ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Şi, în fond, acesta e rostul evitării operaţiei: să fim liberi să alegem. Liberi să alegem inclusiv ce e greşit."
Recenzie:
Prinsă între viaţă şi moarte, între libertate şi captivitate, întresiguranţă şi pericol, dragoste şi ură, între prietenie şi duşmănie, între adevăr şi minciună, dar mai ales între iubirea actuală şi fantoma uneia din trecut. Lena se zbate între a trăi şi pur şi simplu a spravieţui.Acţiunea cărţii este la fel de antrenantă ca şi a celorlalte volume, paginile zboară atât de uşor. Am dat gata acest roman într-o simplă zi de şcoală. Povestea acestui ultim volum este povestită din două perspective, cea a Lenei şi cea a celei mai bune prietene a ei, Hana. Ele sunt la poli opuşi, două mentalităţi diferite, care la un momentdat găsesc un mijloc de compromis, aleg o cale dreaptă pentru amândouă. Lena deşi îşi pierduse vechea familie odată cu prima parte a trilogiei, în aceasta pare să recapete ceva mai mult decât ce pierduse. Subiectul seamănă tare cu realitatea în care trăim. Toţi vrem libertate, sub orice formă a ei. Cred că toţi asta căutăm. Ceea ce se întâmplă în lumea Lenei se întâmplă şi în a noastră. Ei caută libertate, fug de tot ceea ce înseamnă şi implică ziduri, aleg libertatea chiar dacă asta înseamnă să trăiască pericolul Sălbăticiei, fără să îşi închipuie faptul că cei din sălbaticie pot deveni mai rău decât cei din lumea cu regului. Aici este un aspect atât de real, a faptului că fugim de regului şi vrem să fim mai buni, dar de fapt ne înrăim şi ajungem să ne mâncăm între noi (nu la propriu). Asta din primsa Lenei, care este acum prinsă între iubirea care-i curge prin vene pentru o fantomă a unui băiat care crede că o iubise cândva şi la Julian, simbolul slăbiciunii oraşului, ordinii, fiind băiatul guvernatorului. Cel mai ciudat este felul în care eroinele ajung în antiteză totală. Lena infectată cu "amor deliria", boala iubirii, alege să trăiască în Sălbăticie şi Hana, care ajunge să fie vindecată, şi nu numai să o trădeze pe cea mai bună prietenă a ei, dar şi să se căsătorească cu preşedintele (guvernatorul, am uitat cuvântul o să revin aici) ţării, care se dovedeşte a fi înclinat spre maleficitate, dar să urască împreună Sălbăticia. Sincer, e greu să explic ceva din carte, pentru că mi-e frică să nu dau spoilere. E o carte care chiar merită citită. Un volum care are la bază prietenia, iertarea, loialitatea, libertatea şi altruismul. Într-un fel, o nouă variantă a Divergentului.
Ce aş putea spune că nu mi-a plăcut e faptul că are atât de multă acţiune, atât de multă luptă şi te ţine în suspans, dar se pierde partea filozofică. Se pierde mult. Întradevăr, sunt conflicte interioare puternice la ambele eroine, dar se putea mai mult de atât. Iar finalul m-a făcut să ţip, am fost tristă şi fericită în acelaşi timp. Am spus foarte, foarte puţin de fapt despre carte aşa că sper ca v-am făcut să o citiţi.
Acum câteva citate în ideea că poate, poate, vă bate gândul:
"Şi îmi vine să plâng, îmi vine să îmi apăs fața pe pieptul lui şi să îi respir mirosul, să mă prefac că nimic nu s-a schimbat, că totul va fi perfect, şi întreg, şi nevătămat."
"Pentru asta suntem făcuți: promisiuni, angajamente şi jurăminte de supunere."
"Ciudat cum vindecă timpul. Ca glonțul acela dintre coastele mele. E acolo, ştiu că e acolo, dar abia daca il mai simt. Doar când plouă. Şi, uneori, când îmi amintesc."
Descriere:
"Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia
ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6
iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita
Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat
de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal
(început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat
conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se
va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor
în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi
ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi
cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți
vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în
februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl
Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei
sale.
Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul.
Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult
vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul
unde se afla Anexa secretă.
Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență
ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți - Cei mai
importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în
secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să
numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de
ziariști ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările
sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de
studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize
subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.
„Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani
ai ei. Parcă ai vedea, la viteză mărită, un film cu un făt care capătă
brusc chip şi începe să stăpânească lucrurile... dintr-odată,
descoperă reflecţia, brusc, face portrete, schiţe de personaje, şi iată
lungi întâmplări complicate, povestite atât de frumos, încât par să
aibă în spate zeci de ciorne. Şi fără intenţia otrăvită de-a fi
interesantă sau profundă. Este ea însăşi... Ardoarea, spiritul care o
animă mereu activ, punând mereu lucrurile în mişcare... E ca o
surioară pasională a lui Kafka, este fetiţa lui pierdută.“ (Philip
ROTH, The Ghost Writer)"
Recenzie:
Primul impact cu această carte e rece, te gândești că nu ai niciun drept să citești așa ceva,fiind ceva intim, după o scurtă perioadă de timp în adâncul minţii te gândeşti că e scrierea unei fete de 13 ani... Ce știe ea despre viață? Să se joace cu păpuși, să mănânce înghețată și să smotocească pisici.. pierdere de timp. Până când ți se aprinde un bec pe măsură ce trec paginile, nu e o carte ci un jurnal. Nici măcar un jurnal obișnuit. Este unu scris de la nivelul de sine superior, din adâncul sufletului. În fond, așa ar trebui să scrie orice poet sau scriitor, din inimă. Această fetiță se spovedește aproape zilnic unei bucăți de hârtie căre-i decide soarta, făcând-o prietena ei ca mai bună. Dacă te gândești că timp de luni, ani de zile a fost nevoită să stea ascunsă, fără să privească măcar o dată pe geam, devine o mică eroină. Mai mult decât atât, prin faptul că scrie emoționant poți să observi maturizarea ei treptată și faptul că la un moment dat uiți că e mai mică de cât tine.
Lumea în care trăiește pare ireală, e revoltător să știi că tu te plictisești acasă uneori când ai toată libertatea din lume (în ideea că dacă ieși din casă sunt doar 0.000001% șanse să fi împușcat sau dus în vreun lagăr, iar ea găsea o ocupație într-o lume în care smartphone-urile nu existau, iar internetul era încă sf. Cred că majoritatea au citit jurnalul pentru tema războiului, dar sunt multe alte motive pentru care ai putea citii această carte. Cum ar fi: să vezi cum cineva atât de chinuit de soartă reușește să se bucure de niște lucruri atât de mici, de exemplu dragostea Annei pentru a scrie.
Nu am de ce să povestesc ce se întâmplă în jurnal, nu e o poveste concretă și vreau să vă las pe voi să citiți.
Părerile sunt atât de împărțite, unii spun că e urâtă și plictisitoare, alții o compătimesc pe biata copilă astfel înţelegând şi de ce scrie aşa şi nu în alt fel.
Eu recomand cartea cu inima deschisă pentru că e altceva decât cu ce ne-am obişnuit noi, plus că te emoţionează pentru că forţat empatizezi cu Anna.
În mare atât aş putea spune, pe lângă faptul că eu am citit-o ca şi când cineva mi-ar citi mie jurnalul, asta însemnând că am citit-o cu îngăduinţă. Pentru că stilul ei de a scrie e invatabil, era un jurnal, nu o carte, nu o poveste inventată, aşa că nu ai ce să îi reproşezi.
Despre mine.. mă înec în teste de IELTS (examen de engleză al naibii de greu), comentarii la română, că doar de ce să nu dăm simulare la clasa a XI-a? Şi adorm cu laptop-ul în braţe imediat după ce îl deschid, aşa că nu prea multe despre mine. Dar voi ce mai faceţi?
Ca plot din următoarea postare, las o melodie. E noua mea fixaţie.
Am intrat pe blog după o tonă de timp și am avut un atac de panică după ce am văzut că de la 175 de urmăritori dintr-odată mai sunt doar 154, it really sucks!
Holbându-mă în continuare la fața părăsită a blogului, iar la urmăritori, vizualizări puține și tot așa m-a trăznit ideea să fac un concurs de fidelitate, dar nu doar pentru voi, si pentru mine. In ideea ca oricum nu am mai scris de o tona de timp, asa o sa ma fortez sa scriu pentru ca in rasplata, imi aloc si mie cativa banuti sa-mi iau o carte, doua niste creioane sau orice altceva.
Revenind la voi, o să vă spun prima dată premiile, poate vă stârnesc interesul. În joc sunt 6 cărţi, primul câştigător are dreptul să îşi aleagă două din cele 6. Al doilea 2 din cele 4 rămase, iar al treilea rămâne cu ultimele 2.
Strecurate printre cărţi or să mai fie şi diferite surprize. Acum, sper că v-am atras atenţia.Cărţile vor fi afişate la final.
Ce trebuie să faceţi ca să câştigaţi?
Păi simplu, să strângeţi cât mai multe puncte, iar câştigătorii vor fi aleşi în funcţie de puncatjul acumulat.
Punctele le strângeţi astfel:
1. 1 punct pentru fiecare comentariu lăsat la postările de acum în colo. 2. 2 puncte pentru distribuirea pe facebook a acestei postări (lăsaţi link-ul share-ului vostru în comentariu la această postare.) 3. 5 puncte dacă aţi dat like paginii Lissa's Corner. (în comentariu la această postare menţionaţi numele de facebook prin care aţi dat like). 4. 10 puncte pentru fiecare dată în care blogul este amintit pe blogurile voastre (Linkurile postărilor puse tot într-un comentariu la această postare) 5. 25 de puncte pentru o postare pe blogul vostru în care să prezentaţi concursul. (Link în comentariu) 6. 50 de puncte pentru fiecare urmăritor (prin GFC - butonul de follow din dreapta) adus de voi. (Numele de GFC al persoanei aduse trebuie menţionat tot într-un comentariu)
Desfăşurarea concursului: 06 Februarie - 06 Martie 2016
Doriitori acestui concurs sunt rugaţi să menţioneze că vor să participe. (Scrieţi şi voi ceva de genul "particip" într-un comentariu, nu sunt bună la stuffs like this)
În ultima vreme nu am mai prea citit, dar am văzut o tonă de filme aşa că mă gândesc să fac recenzii la câteva dintre ele, de cât să nu fac nimic. Iar acum ca să mai ştiţi de viaţa mea, mă uit la The Originals, acum ceva timp puteam să jur că sunt oribili şi că nu o să mă uit la ei niciodată. Well, never say never and never say forever. Acum leşin după ei, soundtrack-urile lor sunt atât de bune, iar ca bonus câteva din vrăjile folosite plus ceva replici între vechi prieteni sunt în franceză, ceea ce mă ajută puţin şi pentru Delf. (doar scuze că-mi pierd jumătate de viaţă doar urmărind nişte super hot and handsome guys în loc să învăţ).
Voi ce mai faceţi?
P.S. Multă baftă celor care se înscriu în concurs! :)
A trecut atât de mult timp de când nu am mai scris şi mă întreb dacă cineva chiar mai e interesat de ceea ce scriu.
În ultimul timp am făcut aşa multe lucruri şi sunt într-un fel dezamăgită de mine că nu am reuşit să mai scriu ca altă dată. Aşa că mai mult pentru mine, o să fac o desfăşurare a ultimelor luni şi cum e anul acesta şcolar pentru mine.
Păăăăăi, m-am înscris la cursuri de:
-Cambridge ceea ce e o ironie că eu o să dau Ielts.
-DELF ceea ce de fapt e o prostie imensă, pentru că nici acum nu ştiu să ţin o conversaţie simplă în franceză, de scris nici nu mai spun, plus că în combinaţie cu orele de engleză mi-a dat peste cap simţul limbii şi când vreau să vorbesc în engleză în loc să gândesc în engleză îmi vine franceza aşa că nu prea sunt bună la limbi strărine, jos pălăria pentru cine poate.
Numai din cele două deja s-au dus 5-6 ore dintr-o săptămână pe lângă şcoală. Chestia foarte şocantă e că în Mai 2016 am examen la franceză, iar în Iunie dau Ielts-ul chestie care e genială când mă gândesc că cel de engleză are valoare mai mare ca BAC-ul la CV şi practic la viitorul meu.
Pe lângă lingvistică, sunt anul III la chitară electrică, deci ultimul. Asta înseamnă că în Iunie am examen cu pam-pam şi acolo.
Toate astea de până acum ţin de viitorul meu, iar eu ştiţi ce fac? Văd filme, seriale, desenez şi fac surf pe net.Cu 3 examene anul ăsta (şi încă nu am pus şcoala de şoferi). Mai face cineva aşa??
Ca un lucru foooarte bun, care-mi gâdilă puţin orgoliul şi conştiinţa că mai am acolo un bănuţ, doi, câştigaţi de mine, predau chitară unei fetiţe şi mă simt mai adult, având în vedere că e o responsabilitate în plus şi chiar te maturizează.
Cam asta fac eu anul ăsta, iar când am timp liber şi nu fac teme sau învăţ, desenez, când nu desenez mă uit la filme şi seriale aşa că timp de blog ioc, ca sa nu mai zic.. mai am şi sindromul paginii albe când vreau să scriu.
Cum m-a întrebat o prietenă acum puţin timp "Tu cu ce te mai lauzi?" păi, măcar o să postez mititelul meu portret, care e cel mai muncit de până acum, dar ca şi idee, de la 1 la 10 eu sunt conştientă că e de 5-6, totuşi arată munca de o săptămână în care am mai tot pitrocit câte ceva la el.
Mai pot să fac o scurtă listă de filme văzute, dar asta mai în colo şi dacă vreţi.
Chiar aştept comentarii de la cine mai e interesat de blogul ăsta pentru că mi-e frică să nu fie chiar abandonat cu totul, sincer.
"Incerc sa alung amintirea cosmarului meu, gandurile la Alex,
gandurile la Hana si la fosta mea scoala, sa le alung, sa le alung, cum
m-a invatat Raven.
Vechea mea viata nu mai exista. Dar si vechea Lena e moarta. Am
ingropat-o. Am lasat-o dincolo de gard, in spatele unui zid de fum si
flacari."
Recenzia:
După tragicul sfârşit al primului volum, viaţa Hanei se schimbă drastic, zile după zile se luptă să fie integrată în grupul celor din Sălbăticie, şi să contribuie prin diverse metode la dezvoltarea acestuia deşi nu se află în puterile ei depline. Cel mai interesant lucru este felul în care ni se arată subtil cum adevărata viaţa nu e pe deplin aici, în oraş, şi că tot ceea ce am cunoscut noi sub numele de "comfort", nu reprezintă altceva decât un moft care ne îndepărtează din ce în ce mai tare de originile noastre. Eu în timp ce citeam despre cum mâncau terci de ovăz fără să aibă tacâmuri şi despre cum se ajutau unul pe celălalt, mă întrebam până la urmă civilizaţia adevărată unde e? Aici în lumea noastră cu tacâmuri, dar în care dacă ţi se întâmplă ceva nu se uită nici un doctor la tine? Sau unde lipsa comfotului uneşte oamenii? Ştiu, o dau prea mult în filozofie, dar asta-i tema secunndară a cărţii. Romanul este structurat în două perspective care se schimbă constant "Acum" şi "Atunci". Hana are multe obstacole de trecut, îi sunt multe fapte înşcenate, pierde multă lume din jurul ei, dar cunoaşte şi una nouă, când într-un final pătrunde înapoi în oraş, reuşeşte să îl uite pe Alex şi să se îndrăgostească din nou, dar soarta nu ţine cu ea, aşa că are de luptat pentru a reuşi să fie cu noua ei dragoste, iar când totul e frumos, vine sfârţitul care e sfâşietor şi dacă cineva a terminat cartea, vă rog scrieţi-mi pentru că vreau îneapărat să vorbesc cu cineva şi momentan nu am găsit pe nimeni.
Părerea mea:
Această carte este mult mai profundă decât pare, m-am abţinut să dau multe detalii sau să povestesc prea mult. Se mai întâmplă o groază de evenimente, dar nu pot să le spun pe toate pentru că n-ar mai citi nimeni cartea. Eu personal recomand cu mult drag toată seria "Delirium", mi se pare ceva altfel, o temă mai puţin abordată. Iar despre acest volum pot spune că s-a ridicat la aşteptările mele. Notă: 5/5
P.S.: La ora 11:00 eram la pagina 50, iar la 16:00 deşi avusesem pauză luuungă de masă, deja devorasem cartea. E printre singurele cărţi citite într-o singură zi, aşa că tot ce pot spune este: Mulţumesc librăria de cărţi online Libris.ro, pentru şansa de a citi această carte!
O săptămână frumoasă tuturor! Ce aţi mai citit? Xoxo