Jurnalul Annei Frank (Recenzie)

Mulţumesc librăriei online Libris.ro pentru această carte minunată.

Descriere:
"Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.
Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.
Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți - Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.
„Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parcă ai vedea, la viteză mărită, un film cu un făt care capătă brusc chip şi începe să stăpânească lucrurile... dintr-odată, descoperă reflecţia, brusc, face portrete, schiţe de personaje, şi iată lungi întâmplări complicate, povestite atât de frumos, încât par să aibă în spate zeci de ciorne. Şi fără intenţia otrăvită de-a fi interesantă sau profundă. Este ea însăşi... Ardoarea, spiritul care o animă  mereu activ, punând mereu lucrurile în mişcare... E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetiţa lui pierdută.“ (Philip ROTH, The Ghost Writer)"

 Recenzie:
Primul impact cu această carte e rece, te gândești că nu ai niciun drept  să citești așa ceva,fiind ceva intim, după o scurtă perioadă de timp în adâncul minţii te gândeşti că e scrierea unei fete de 13 ani... Ce știe ea despre viață? Să se joace cu păpuși, să mănânce înghețată și să smotocească pisici.. pierdere de timp. Până când ți se aprinde un bec pe măsură ce trec paginile, nu e o carte ci un jurnal. Nici măcar un jurnal obișnuit. Este unu scris de la nivelul de sine superior, din adâncul sufletului. În fond, așa ar trebui să scrie orice poet sau scriitor, din inimă. Această fetiță se spovedește aproape zilnic unei bucăți de hârtie căre-i decide soarta, făcând-o prietena ei ca mai bună. Dacă te gândești că timp de luni, ani de zile a fost nevoită să stea ascunsă, fără să privească măcar o dată pe geam, devine o mică eroină. Mai mult decât atât, prin faptul că scrie emoționant poți să observi maturizarea ei treptată și faptul că la un moment dat uiți că e mai mică de cât tine.
Lumea în care trăiește pare ireală, e revoltător să știi că tu te plictisești acasă uneori când ai toată libertatea din lume (în ideea că dacă ieși din casă sunt doar 0.000001% șanse să fi împușcat sau dus în vreun lagăr, iar ea găsea o ocupație într-o lume în care smartphone-urile nu existau, iar internetul era încă sf. Cred că majoritatea au citit  jurnalul pentru tema războiului, dar sunt multe alte motive pentru care ai putea citii această carte. Cum ar fi: să vezi cum cineva atât de chinuit de soartă reușește să se bucure de niște lucruri atât de mici, de exemplu dragostea Annei pentru a scrie.
Nu am de ce să povestesc ce se întâmplă în jurnal,  nu e o poveste concretă și vreau să vă las pe voi să citiți.
Părerile sunt atât de împărțite, unii spun că e urâtă și plictisitoare, alții o compătimesc pe biata copilă astfel înţelegând şi de ce scrie aşa şi nu în alt fel.
Eu recomand cartea cu inima deschisă pentru că e altceva decât cu ce ne-am obişnuit noi, plus că te emoţionează pentru că forţat empatizezi cu Anna.
În mare atât aş putea spune, pe lângă faptul că eu am citit-o ca şi când cineva mi-ar citi mie jurnalul, asta însemnând că am citit-o cu îngăduinţă. Pentru că stilul ei de a scrie e invatabil, era un jurnal, nu o carte, nu o poveste inventată, aşa că nu ai ce să îi reproşezi.

Încă o dată, mulţumesc librăriei de cărţi  (acum şi multe alte mărunţişuri tentante) online, pentru că mi-a oferit această carte. Libris.ro, sponsor oficial şi al blogului. :)

Despre mine.. mă înec în teste de IELTS (examen de engleză al naibii de greu), comentarii la română, că doar de ce să nu dăm simulare la clasa a XI-a? Şi adorm cu laptop-ul în braţe imediat după ce îl deschid, aşa că nu prea multe despre mine. Dar voi ce mai faceţi?

Ca plot din următoarea postare, las o melodie. E noua mea fixaţie.