Invocarea de Kelley Armstrong (Recenzie)

Cartea a fost pubilcata de catre editura Leda si o puteti comanda de aici.

Chloe Saunders avea o viata relativ normala.
Dar acum se pomenete intr-o situatie ciudata pentru ca:
Btusc, incepe sa vada oameni morti. Este inchisa intr-un sanatoriu pentru adolescenti cu tulburari mintale. Dar, sanatoriul nu este ceea ce pare...

Recenzia:
Chloe este o fata de aproape 15 ani. Miniona, comparata de multe ori cu un copil de 12 ani. In urma unui eveniment ciudat la scoala, ea este inchisa intr-un sanatoriu pentru adolescenti. Aici, isi face prieteni pecum Liz, Rae, Simon si inspaimanatorul Derek. Cum nu poti avea doar prieteni, Tori se dovedeste a fi dusmanul...Fiecare copil era inchis pentru lucruri, neinsemnate. Chloe, in ziua in care a fost internata, la scoala a vazut o stafie. Aceasta ii cerea ajutorul, e a fugit si a inceput sa tipe crezand ca e un om real. Dar cum ceilalti nu-l vedeau.... Pe parcurs ii sa seama ca este o necromanta (poate vedea stafii si readuce mortii la viata). Ajunge intr-un spatiu de interventie la sanatoriu unde, reinvie doua spirite. Afla lucruri ciudate despre sanatoriu si "tatal" acestuia. Asa, isi dau seama ca toti sunt supranaturali. Chloe-necromanta, Liz- sama, Simon- magician, Derek- varcolac iar, Rae probabil semidemon. Dupa un incident nefericit cu Tori, Derek hotaraste ca Simon sa evadeze impreuna cu Chloe. Dar, dupa un fenomen neplanificat evadeaza toti patru. (Derek,Simon, Rae, Chloe). Rae si Chloe sunt prinse si tarate intr-un, nici nu stiu ce e... un alt sanatoriu?!. Chloe afla un adevar dureros despre matusa sa. Si asa, aventura continua cu volumul al 2lea al seriei, "Revelatia".

Parerea mea:
In primul rand m-am regasit in Chloe  enoooorm de mult! Parca eram eu acolo. Deci, Hmm, intradevar, e o carte diferita de celelalte. Cu supranaturali noi, o intriga noua. Dar, sincer nu m-a impresionat asa de tare. Si stiti de ce? De si a avut actiune tot timpul i-a lipsit gramul ala de romantism. Adica nu sunt o mare fana a romance-urilor dar totusi aici chiar ar fi prins bine un gramulet. In schimb, autoarea a stiut sa ne tina cu gura cascata pe parcursul fiecarei pagini... Cititi cartea, nu e pierdere de timp!

Citate:
"-Ti-a spus cineva vreodata ca simtul tau de sincronizare e de rahat?
 - De-aia nu cant la tobe. Deci, ce sa intamplat?" (Simon-Derek)- pag.268

Aici am gasit o poza tare draguta pe un blog, nu mai stiu care...

 

Nota: **** 4/5 (Esti draguta...)