Împăratul muştelor de William Golding (Recenzie)

Bună ziua! :o3

Parcă n-am mai scris de o veşnicie, nici nu mai ştiu cum să încep, dar o să trec direct la subiect.
Oficial, blog-ul meu are primul sponsor. Ţin să-i mulţumesc librăriei online Libris pentru această carte .

Puteţi comanda cartea de aici, de la librăria de cărţi online. (Libris)

Numele cărţii: Împăratul muştelor
Numele original: Lord of the flies

Autor: William Golding
Părere geneală: Realistă ==> Trebuie citită.
Genul cărţii: Dramă
Anul apariţiei: 2008
Număr de pagini: 228
Editura: Humanitas



Descriere:

Un grup de copii scapă cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului. Insa ceea ce ar putea fi aventura vietii lor, o noua robinsoniada departe de adulti si de regulile acestora, se transforma intr-un cosmar ucigator de vise: ura ia locul inocentei si crima se instapaneste peste o lume care-si rataceste busola. O parabola de o forta incredibila care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrbarea: este libertatea absoluta calea spre paradis?

"Alaturi de romanul De veghe in lanul de secara, Imparatul mustelor e cartea de capatai a tinerilor de pretutindeni." (New York Times Review of Books)

"Un roman exceptional care surprinde intreg universul uman in aventura unor copii pe o insula de corali." (E.M. Forster)

"O poveste atemporala asemenea unui mit." (Malcolm Bradbury)

"O oglinda lucida, obiectiva si in spaimantatoare a societatii moderne." (Times Literary Suplement)


 Recenzie + Părerea mea:

Cartea e genială şi în acelaşi timp şocantă. De la o carte care are pe copertă o faţă de copil inocent te-ai aştepta să fie o carte cu jocurile copilăriei sau despre inocenţa tipică, nici de cum de sălbăticia din fiecare. Acţiunea e simplă, un grup de copii naufragiaţi pe o insulă pustie în mijlocul Pacificului sunt forţaţi să supravieţuiască fără vreun adult prin preajmă.
Volumul atinge teme grele, cum ar fi fiara care e în fiecare dintre noi. Faptul că nu tot ceea arată inocent e aşa. Te-ai aştepta ca puştii să se joace împreună şi să-şi trăiască libertatea fără inhibiţii până sunt salvaţi, nu să văneze singuri animale şi să se bată.

Eu citeam şi lăcrimam. Am terimnat cartea şi aveam impresia că cineva mă pălmuieşte încontinuu. De ce?! Pentru că e adevărat tot ceea ce-i acolo. Sălbăticia, oribilul.. Pur şi simplu aşa-i viaţa.
Citind pe net, am aflat că William Golding a trăit ceva asemănător şi şi-a dat seama de fiara din fiecare aşa că a decis să scrie cartea.

Dacă aţi citit beletristică v-aş sfătui să citiţi cartea. E ceva nou, care în ciuda aparenţelor e genială. E ca o găleată cu apă rece, te trezeşte la realitate. Realitate care întradevăr e cam dură, dar..

Nu vreau să vă dezvălui din acţiune, asta ar însemna să vă stric farmecul. Eu n-am citit nici măcar descrierea cărţi până să o termin şi mă bucur că n-am făcut.o.

O, mi-am adus aminte de nişte replici din carte, poate că vă stârnesc interesul:

 ''- Nu există fiara, nu trebuie să ne facem probleme.
  - Dar dacă.. 
  - Tutuşi...
  - Piggy are dreptate...
  - Dacă fiara suntem chiar noi?
  - E posibil să ne temem de oameni? ''


Concluzie:
Citiţi cartea. Merită.


Mulţumesc celor de la librăria Libris pentru că mi-au dat posibilitatea să citesc cartea.


Notă:  ● ● ● ● ● 5/5 ( Merită citită )

Melodie asociată: ( pe aproape )

 
 O săptămână uşoară şi frumoasă. :)

Numerele de Rachel Ward (Recenzie)

Cartea a fost publicata la editura Rao si o puteti comanda de aici sau aici.

Parere generala: Geniala. Profunda.

Descriere:

"Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil."

Recenzie:
Jem este o tarana de 15 ani, care inca de la nastere poseda un dar - vede numere, dar nu orice numere, ci date. Datele mortii a fiecarui om pe care-l priveste in ochi. Cum si-a dat seama ce reprezinta numerele care apar in subconstientul ei? Pai, si-a gasit mama moarta din cauza unei supradoze, iar cand a privit-o nu-i mai apareau numere. Murise. Si atunci a descifrat semnificatia 10102001 - data mortii 10.10.2001.
De atunci Jem a refuzat sa mai privesca oamenii in ochi sau sa se mai ataseze de cineva. S-a inchis in ea, a devenit o dura. Cand Spider, un baiat de 1,90 m si negru, isi face aparitia si incearca sa ajunga la ea aceasta-si mai lasa din zid. Ea vede data unui vagabond care avea sa moara in acea zi si hotaraste sa-l urmareasca in speranta de-al salva, dar atunci pur si simplu il priveste cum moare si ramane socata. Cand accepta sa iasa cu Spider ajung la metrou, iar Jem vede data celor care stau la coada. E aceeasi la toti. Il trage pe Spider care se dadea in spectacol si fug pentru ca ea-si da seama ca ceva nu e in regula. La cateva minute distanta o bomba explodeaza "Ochiul Londrei" si sunt o multime de morti si raniti. Cum cei doi tineri au fost surprinsi de camerele de supraveghere cand fug sunt da-ti in urmarire drept suspecti. Atunci Spider si Jem decid sa fuga. Ea stie ca nu trebuie sa se ataseze de Spider pentru ca-i stie data. Mai avea doar 3 saptamani.... Totusi ceva se intampla. Pentru mai multe cititi cartea, e suuuuper draguta. (^-^)

Parerea mea:

Geniala. Stiti ca eu sunt foarte critica in materie de carti (mai ales dupa incidentul cu nymphette.). Aici a fost ceva mai profund. Nu mi s-a parut o elevatie, dar e profunda. A fost prima carte cu final trist care mi-a placut. Arata moartea ca un lucru normal si neschimbabil. Mai pune accent si pe destin, pe soarta, pe univers, karma, spuneti-i cum vreti. Arata ca toti suntem oameni si ca incercam sa uitam ca o data o sa murim. Ne credem tari. Nu suntem. Suntem doar niste simplii elevi veniti la scoala "Pamant".
Actiunea e ok, are destula dinamica si nu te plictiseste. Are si putina descriere, dar oricum, o profunzime pe care nu-o inghite oricine. O recomand cu bratele deschise.


Citate:

" Stim cu totii ca intr-o buna zi va veni sfarsitul, dar nu trebuie sa lasam acest lucru sa ne doboare. Nu ar trebui sa lasam acest gand sa ne impiedice sa  traim viata.(...) Mai ales daca am gasit pe cineva care ne iubeste - acesta este cel mai important lucru dintre toate. Daca l-ati gasit pe acel cineva, atunci ar trebui sa pretuiti fiecare secunda alaturi de acea persoana..."

Melodie asociata:

 

Nota: 4/5 (Ramai printre "de recitit")

P.S. Ce mai faceti?

O seara faina. <3