Tuesday, 2 September 2014

O poartă deschisă către lectură

Cred că cel mai frumos lucru în viață este sentimentul de a știi că aparții unei comunități cu același scop ca al tău, că nu te lupți singură cu morile de vânt.
 
A fost de-ajuns un mail stângaci către Bibliocărți, în care ceream sfaturi despre inițierea proiectului „Pagini cu suflet pentru fiecare”, ca mai apoi să aflu despre campania lor „O poartă deschisă spre lectură” și mai mult de atât! Au acceptat să colaboreze cu noi, ceea ce e de un mare ajutor.
 
Îmi place așa de mult când găsesc oameni cu idei așa frumoase, care se exprimă simplu, elegant și sofisticat în același timp.
Scopul este unul asemănător. Îndemnarea celor care nu citesc, la lectură! La descoperirea bucurii de a ține o carte în mână și de a te pierde în lumea ei.
 
„Cărţile se numără printre cele mai frumoase obiecte din lume. Frumoase atât la exterior – coperţi lucioase, bogate în culori, sensuri şi forme – cât şi la interior, unde parabole şi poveşti aşteaptă să fie desferecate. Ele nu ţin de foame, nici de cald. La urma urmei, nu acesta e scopul lor. Poţi alege să-ţi faci timp pentru cu totul alte lucruri în afară de cărţi – un joc pe calculator, o plimbare la munte cu maşina, o seară petrecută în club, un serial care te ţine cu sufletul la gură – fără ca altcineva să te arate mustrător cu degetul. Nu pretind că activităţile acestea nu sunt plăcute sau recreaţionale. Însă când citeşti, creierul tău înfloreşte. Dacă ai putea pătrunde dincolo de oasele craniului tău, să vezi cât de glorioasă e mintea în timp ce ochii îţi parcurg rândurile cu nesaț!”
 
La această campanie poate participa oricine, detaliile sunt pe site-ul lor.
 
 
O să revin cu un nou post despre toți participanții campaniei „Pagini cu suflet pentru fiecare”.
Dragi cititori, voi cum mai sunteți?

Sunday, 31 August 2014

Ziua limbii române! Încă promovăm lectura!

La mulți ani scump limbă! Nu pot decât să mulțumesc că avem așa o limbă frumoasă și ușoară.
Ieri îi spuneam mamei mele: ”Mami.. mi-e dor de Florian Pittiș, e ca și cum îmi strigă să îl caut.” Am crescut cu vocea lui, era când Winnie Pooh, când Grohi unori era și Regele leu! Am deschis laptopul și l-am găsit pe prima pagină de Youtube! Așa că vă las video-ul care mă aștepta în feed. :3
S-au mai alăturat proiectului ”Pagini cu suflet pentru fiecare” încă patru blogușoare:
Și cel mai nou blogușor venit în lumea noastră, Cris's Street
 
Zile frumoase! :3

Friday, 29 August 2014

”Pagini cu suflet pentru fiecare” Afiș și semne de carte + Participanții la proiect.

Așa cum am promis, cum sunt gata semnele de carte și afișul, cum vă scriu.

Am scos primul afiș și primul semn de cartea, așa că hai să vă explic care-i treaba cu proiectul, dar mai întâi să vedeți cum sunt semnele și afișul campaniei ”Pagini cu suflet pentru fiecare”.
 

 


”Dinozaurii nu citeau și uite ce li s-a întâmplat!”- Sayuki

Păi chiar așa! O specie întregă, dispărută de pe fața Pământului. Oare dacă ar fi citit, ar fi supraviețuit?
Sigur nu e nimic, dar nu ne împiedică să-i dăm ca exemplu, măcar de amuzament. :))

Campania este una destinată promovării lecturi în școli și licee. De asemenea și startul unei lungi lepșe de carte!
Ce înseamnă leapșă de carte? - Păi, dacă tot mergem în școli și licee ne-am gândit să lăsăm ceva acolo. Ce alt ceva puteam lăsa în afară de cărți?
Eu zic că e imposibil ca într-o școală să nu fie măcar 10 copii iubitori de lectură! Așa că vom lăsa cărți care trebuie să meargă din mână în mână că na, nu putem să avem ”Pagini cu viață pentru fiecare” , dar încercăm să facem în așa fel încât să fie pentru toți doritorii. O să însemnăm cărțile ca mai apoi să le dăm adolescenților doritori din școli și licee.
 
Noi încercăm să aducem oamenii către plăcerea lecturii... De ce să trăiești doar viața ta, când citind câteva cărți poți trăi zeci?
O să încercăm să mergem și prin parcuri sau de ce nu? Mall-uri, împărțind semne de carte. Dorința mea este de a împrăștia și cărți vechi, la cei mai maturi, care au trecut de liceu :))
 
Aveam în plan și deschiderea unui club de lectură în fiecare oraș în care ajunge bobocelul nostru de proiect, dar sunt puțin sceptică, nu știu dacă aș avea timp, totuși încerc! :)
 
Bun, acum începe munca pentru a ne strângem pentru a putea da startul proiectului în mai multe județe din țară! Situația e că avem nevoie de sponsorizări de la edituri așa că am hotărât să ne strângem mai mulți bloggeri pentru a obține sponsorizările.
Lista este deschisă și chiar vă rog din suflet să vă alăturați! Avem mare nevoie de bloggeri, chiar și de cititorii noștri zilnici! Hai, să arătăm că oferim puțin din timpul nostru și lecturii și că nu suntem inculți!
 
Acestea sunt blogurile care și-au exprimat deja participarea:
 
 
Mi-aș dori mult să participe și Meduza Blândă.
Aștept doritori la adresa de e-mail amy.rockgirl@yahoo.com
Dacă ”Pagini cu suflet pentru fiecare” merge bine, o să facem și tricouri plus un cântec! :)
În viitor pot spune că văd și întâlniri la nivel de țară între participanți! :3
 
Ce părere aveți?
 
Un week-end plăcut tuturor! :3
 
 
 
 
 
 

Wednesday, 27 August 2014

Jumătatea Rea de Sally Green (Recenzie) -Update cu citate-

Mulțumesc celor de la librăria online Libris, pentru această carte
 
Descriere:
 
Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.
E pe jumătate Vrăjitor Alb... pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare... tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea... Toţi îl vânează.

Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.

Periculos de captivantă! -- Time Magazine

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. -- Publishers Weekly

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune... să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.
Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare.
 
Recenzie:
 
Confuzie. Nedreptate. Speranță. Prima iubire. Prietenie adevărată. Revelații.
Cam astea sunt cuvintele prin care pot caracteriza întreaga carte.
 
”Șmecheria cu nepăsarea e cheia, alta nu mai e în orașul acesta. Numai că nu e un oraș. e o cușcă lângă o casă de țară înconjurată de dealuri, copaci și văzduh.
E o cușcă din care nu te scoate decât o singură șmecherie.”
 
Hmm.. Pot spune că nota dramatică în care a început m-a indus în starea mea natală de melancolie. Chiar voiam să încerc și eu șmecheria cu „nepăsarea”. Surpriza a fost că peste vreo 300 de pagini mi-am dat seama că se înșelase și așa m-am înșelat și eu! Nu asta e cheia ”evadării”.
 
”Noua șmecherie e să rămâi în prezent... Să te pierzi în detalii.. Să te bucuri! (...)
Pot să mă bucur de atâtea lucruri, de fapt sun chiar prea mutle. Ca atunci când alerg în cerc și mă concentrez pe cât de andânc respir, pe umezeala din aer și direcția din care bate vântul, cum se schimbă când suflă peste dealuri, cum încetinește și prinde viteză în pâlnia văii înguste.”
 
Cititul acestei cărți m-a făcut să îmi apreciez mai mult viața, M-a făcut să focusez pe detaliile frumoase ale vieții (natura) și să nu mă mai plâng de cât de grea-mi e viața.
Cea mai frumoasă latură a cărții este iubirea care se înfiripă între Nathan și o vrăjitoare albă, Annalise. Iubire ce-i dă putere să lupte. Totuși prin iubirea asta el ajunge în mare pericol, ci nu doar o dată! 
În același timp îți face un prieten, Gabriel, un vrăjitor negru ca el. Prin el ajunge să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă prietenia.
 
”Cea mai bună metodă de a afla dacă un om e de încredere, e să-i acorzi toată încrederea ta.”
 
Când devenise captivantă și-mi țineam respirația, s-a terminat! Nu-mi venea să cred una ca asta. Uitasem că e dintr-o trilogie, așa totul are sens. Totuși m-a descumpănit că mi-am călcat obiceiul. Eu nu mă apuc de o serie de cărți dacă nu le am pe toate, pentru că dacă le citesc așa cum s-a întâmplat cu ”Jumătatea rea” e ca și cum nu aș fii terminat cartea, așa mă simt.
 
Cartea e de citit așa în zilele de vară, în vacanțe. Dar sfârșitul e tulburător, îmi vine să citesc celelalte cărți în engleză :))
Sincer, am rămas fără cuvinte și nu-mi dau seama dacă pentru că a fost bună sau proastă, nu pot să mă hotărăsc.
Notă:
 
Cred că îi dau 3/5. Așa, pentru finalul reușit.
 
Mulțumesc librăriei de cărți online Libris pentru această carte!
 
P.S.  Proiectul continuă, vineri sper să venim cu semnele de carte și afișele :o3
 

Monday, 25 August 2014

Generalizarea proiectului - Încă fără nume - Primul pas și jumătate + Despre mine.

Mi s-a reproșat de nenumărate ori că eu nu mă distrez. Din tot post-ul meu s-a ajuns la concluzia că sunt o adolescentă disperată care nu face alt ceva decât să citească, neavând o viață socială. Nu e așa! Am viață socială! Mă distrez în felul meu. Nu îmi place să merg în cluburi sau pub-uri. Merg în mall-uri și parcuri cu prietena mea. Nu am o gașcă mare de prieteni pentru că nu-mi place să mă împart în mai multe locuri. Aveam mai multe prietene într-o vreme, dar mi-am păstrat doar una adevărată, căreia să-i spun tot ce am pe suflețel. Am învățat să-mi diferențiez prietenii de colegi. E mult mai simplu așa.
Mi s-a spus să-mi fac un prieten, să-mi găsesc o ocupație. Nu e o soluție ideea cu prietenul. Am 16 ani. Prieteni am avut destui și-mi pare rău că așa mi-am provocat suferință. Dragostea e ceva prea complex. Vreau să-mi termin liceul și după să mai văd. Să spunem că m-am cumințit în privința asta.

Nu sunt tocilară! :)) Trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu, dar nu e ceva care să mă caracterizeze. Învăț pentru mine și doar ce cred eu că e necesar.
Timpul liber, în care nu ies cu prietena mea, mă ocup de acest blog sau stau cu fratele meu mai mic, îmi place să caut informații despre lucrurile care mă pasionează, sau să învăț ceva ce consider că-mi e de folos pe viitor.
Am înțeles că postarea a intrigat adolescenții care se distrează prin cluburi, dar și citesc. Nu pot decât să mulțumesc celor care m-au înțeles și mi-au acordat o șansă arătându-mi unde greșesc și cum să îndrept asta. Nu sunt multe persoane, dar sunt importante. Așa mi-au schimbat perspectiva.
Nu mai diferențiez. Promovez doar lectura. Nu mai încerc să schimb pe nimeni. De fapt încerc dar doar pe partea de lectură.

Tot ce pot să vă spun e că o să revin cu detalii. Momentat am lăsat doar partea de promovare a lecturii. Fără să mai intru în modurile tuturor de a se distra.

Voi ce părere aveți?

Saturday, 23 August 2014

Împreună promovăm lectura, împreună schimbăm lumea!- Primul pas al proiectului

Să inițiezi un proiect nu e așa ușor cum pare. Atunci când îți vine ideea pentru prima dată pare atât de simplu! Dar am 16 ani! Idei am destule, dar trebuie să muncesc la aplicarea lor. Pentru început am creat o pagină de Facebook pe care o găsiți aici. Puteți da like și share.
 
 Cum spuneam, e destul de greu să pui pe picioare un proiect. Norocul meu este că am o mămică  care măcar îmi deschide niște căi, în sensul că îmi dă un punct de plecare. Acum studiez ”Managementul de proiect” și cum să scriu un text luând-o de la 0.
 
Vreau să mulțumesc tuturor celor care mă sprijină. După lansarea ideii au apărut oameni frumoși și buni, care vor să ajute și le mulțumesc! Sper ca toată lumea să vadă că nu suntem o generație pierdută, speranța există! Poate să-mi spună oricine, orice că eu nu pierd speranța. Foarte multă lume mi-a spus că-mi pierd timpul! Eu tot vreau să încerc.
 
Câteva zile nu o să fiu prea activă pe partea de redactare și blog. Las pe seama voastră distribuirea postului principal de aici ca să pot să studiez și partea teoretică. Nu pot începe o treabă așa.. pur și simplu. Trebuie să am o bază teoretică pentru a conștientiza efectiv în ce mă implic.
 
Încă aștept idei la adresa de e-mail amy.rockgirl@Yahoo.com .
 
P.S. : Am hotărât să nu mai menționez de credință, pentru că e un subiect foarte sensibil, la care nu pot adăuga argumente dacă sunt pusă la zid. Așa că acum am înlocuit ”credința” cu simplul ”bun simț”.
 

Thursday, 21 August 2014

Răspuns la scrisoarea lui Tudor Chirilă -Schița unui proiect!- Strigăt de ajutor pentru toată blogosfera!

Probabil toți ați citit sau ascultat scrisoarea domnului Chirilă către noi, liceeni. Totuși, câți v-ați gândit măcar ce să faceți ca să ajutați? Nu vreau să dau cu pietre în adolescenți, că suntem într-un fel nevinovați, dar cu siguranță vreau să dau în adulții care au puterea de a schimba țara asta și nu fac alt ceva decât să spună că ”Vreau o țară ca afară”. O vrei, dar muncești să o schimbi?! Nu! Îi întorci spatele și pleci în străinătate unde o să faci muncă foarte solicitantă și uneori înjositoare. Ai putea trăii la fel și în România, dacă ai munci mai mult, dacă n-ai mai vrea să scapi odată de la serviciu și dacă ai iubi ceea ce faci!
Am aproape 16 ani, nu am puterea necesară pentru a schimba o țară întreagă, dar încerc și culmea nebuniei, asta e ce-mi doresc să fac!
Acum caut ajutor...
Caut adolescenți cărora nu le plac gunoaiele aruncate pe jos!
Adolescenți cărora nu le plac adolescenții care fumează, beau și la miezul nopții sunt în cluburile din Mamaia!
Caut adolescenți care țopăie într-o bibliotecă plină de cărți!
Adolescenți a căror inimă înflorește când au un târg de carte în oraș, nu când vine un nou Dj pe plajă...
Adolescenți care nu se înghesuie să meargă la concerte sau Zile ale orașului din care sunt printre Sandu Ciorbă sau Florin Salam!
Adolescenți care nu se plâng că muzica lui Bach e „muzică de obosiți”.
Adolescenți care nu cred că cititul e pentru proști.
Adolescenți care citesc mult și care se cred pe cale de dispariție.
Adolescenți care noaptea, în pat își spun rugăciunea și se roagă să aibă puterea de a face o schimbare în țara asta.
Adolescenți care vor să lase ceva în urma lor.
Adolescenți care visează să meargă printre alți adolescenți care citesc.
Adolescenți care vor să scrie o carte.
Adolescenți care se gândesc cum să-și facă (muncească) propri bani nu cum să îi cheltuiască pe cei ai părinților.
Adolescenți care nu cred că doar părinții trebuie să facă curățenie în casă, care nu se tem de vase, rufe sau aspirator.
Adolescenți care se apleacă și ridică hârtii de pe jos chiar dacă nu sunt aruncate de ei, care strâng în urma lor.
Adolescenți care nu se tem să se închine când trec pe lângă o biserică.
Adolescenți care nu-l condamnă pe Dumnezeu pentru tot ce e rău, care-L cinstesc!
Adolescenți care nu-și pierd credința și speranța!
Adolescenți care știu să își trăiască viața și să se distreze și fără alcool sau tutun.
Adolescenți care sunt gata să lupte pentru visurile lor!
Adolescenți care sunt gata să fie printre liderii acestui proiect.
Adolescenți cărora le va plăcea acest post și care îl vor da mai departe, încercând să schimbe ceva!
Adolescenți care au curajul să-mi spună dacă greșesc cu ceva!

Dar cu toții știm că nu ne e așa de ușor doar așa... să fim adolescenți de capul nostru... Trebuie să căutam adulți în care să avem încredere că ne vor ajuta fară a ne spulbera visurile. Adulți care să creadă în noi și în speranța noastră! Avem nevoie de sprijin din partea celor ca nu fac parte din armata de roboței plângători. Oameni mari care ne pot alimenta constant speranța și care să ne dea un punct de plecare. Atât vreau. O linie de start și una de finish.

Ce idei am pentru acest proiect?
Păi, în primul rând nu sunt singură în acest proiect. Vreau să pun proiectul acesta pe picioare împreună cu cea mai bună prietenă a mea, pe care voi o știți drept Sayuki.

Pentru început avem următoarele idei:
  • Să facem niște semne de carte proprii cu mesajul ”Dacă așteptai un semn pentru a citi o carte, acesta e semnul” și să le împânzim prin oraș. Ideea nu e originală, am văzut o poză pe Facebook și din câte am înțeles, inițiativa e a unui băiat din Cluj în cadrul proiectului ”Cărțile pe față”.
  • Să deschidem un club de lectură la biblioteca orașului (Ideea lui Sayuki)
  • Să facem postere pe care să le ducem prin școli/licee  și poate să ținem discursuri pe acolo prin prezentarea proiectului. Nu vreau să mă opresc doar la importanța lecturii. Vreau să menționez și de importanța reciclării și a credinței sau măcar de importanța păstrării curățeniei pentru o lume mai bună și mai curată.
  • Să începem să lăsăm cărți prin școli/licee/parcuri în care să lăsăm plicuri cu regulamentul mișcării, adică:
 - Dacă găsești o carte alandala prin oraș și are acel plic în ea (poate o să le însemnăm într-un fel), să nu o iei dacă nu vrei s-o citești, dar dacă vrei să o citești să îți scrii numele pe foaia de cititori al acelei cărți, să scrii locul de unde ai luat-o, dacă vrei, ce impresie ți-a făcut și locul unde ai lăsat-o.
-Dacă ai luat cartea ai datoria de a o da mai departe, dacă nu, o poți păstra, dar să lași alta în loc și să pui aceelași plic în noua carte menționând că ai schimbat-o.
  • Să facem o pagină de Facebook a mișcării.
  • Să îi găsim un nume proiectului.
  • Să facem niște tricouri cu numele mișcării (când o să avem unul) sau cu ”Șoarece de bibliotecă”
  • Eu aș vrea să ajung să vorbesc cu primarul orașului meu pentru a mă ajuta măcar moral pentru a-mi aproba ideile.
  • Să înregistrez un cântec cu mesaj puternic. Menționez că e aproape gata, i-am scris versurile și linia melodică, dar trebuie să ajung la un studio, dar asta doar când o să am niște fonduri mai mari de bani, noroc că vine ziua mea curând și sper să strâng bănuți pâna atunci poate ajung și la doamna de română să mai îmbunătățească versurile. Îmi doresc după să îl fac cumva să fie popular, nu el în sine, ci mesajul lui. Ideea mi-a venit de la melodiile din ziua de azi, cele fără mesaj.
    Şi de la o emisiune a lui Răzvan și Dani, luând un interviu unei adolescente care doar ce își lansa melodia.
    A fost întrebată ce mesaj transmite melodia ei și a răspuns ”Spiritul de distracție de la Constanța, când poți să dansezi non-stop”. Atunci Răzvan a râs și a spus că nu prea e destinat celor de vârsta a 2a, care nu mai văd în așa fel distracția. Nici eu nu o văd așa.
  • Să nu ne dăm bătute când oamenii ne iau în râs. Am fost surprinsă ieri când eram cu Sayuki și ne-am întâlnit cu niște prieteni foarte apropiați cărora le-am spus că vrem să punem un proiect pe picioare și răspunsul a fost că nu avem ce face și că de ce ne pierdem timpul astfel. E trist. Poate-mi pierd timpul, dar nu strică să sper în continuare.
Poate vă sună SF, dar mie îmi plac visurile mari. Îmi mai place să visez la o țară frumoasă, la o țară în care pot să fac ceva, măcar să încerc. Vreau o lume mai bună!

Eu am impresia că unii oameni sunt asemănători unor îngeri care sunt lăsați pe Pământ cu misiunea de a ajuta omenirea. Momentan Tudor Chirilă a reprezentat un fel de revelație, parcă el însuși are misiunea de a ajuta lumea. Pentru mine reprezintă ultima crenguță a speranței de care pot să mă agăț.

Oameni buni, adolescenți, toți cei care citiți această postare, vă rog să nu-i dați cu piciorul! Am nevoie de ajutorul vostru! Chiar dacă vă încadrați într-o singură categorie de adolescenți din ce am scris mai sunt, vă rog să-mi scrieți! Am nevoie de ideile voastre, de sprijinul vostru! Scrieți-mi idei, idei de nume pentru proiect, tot ce vă vine în cap! Nu vă opriți, sperați și voi la schimbarea țării în care creșteți!
 
 

În caz că ați uitat de scrisoarea lui Tudor Chirilă, o las ca să vi-o aduceți aminte! :)

”Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveți o șansă. Noi am fost fericiți că am descoperit Coca-cola și bananele și am crezut că dacă noi citim, și ei vor citi. Și că toți vom progresa și țara o să aibă scăpare. Noi ne-am înșelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câștigă bani acolo si tânjesc după orașul ăsta împuțit. Voi însă, voi aveți o șansă Voi, aveți șansa.

Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundații?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvați-vă! Salvați-ne! Este o singură cale! Lupta cunoașterii!! Și când veți fi câștigat lupta cunoașterii, de-abia atunci veți cunoaște să luptați cu adevărat!!!
Nu vă amăgiți cu prezentul... Salvați-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceți?„
 
Aici găsiți postarea originală a lui Tudor Chirilă. Aici găsiți pagina de Facebook a lui.